vineri, 26 ianuarie 2018

RECENZIE - Jocul Coroanei (Jocul Coroanei #1) de Evelyn Skye


Descriere:

Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie...

Vika Andreieva poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.

Nikolai Karimov poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.

Ei sunt magi - singurii din Rusia - iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.

Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice.

Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat.

Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

RECENZIE:

 M-așteptam la mai mult de la Jocul Coroanei, și nu pentru c-aș fi auzit prea multe despre el sau coperta n-arată bine, ci pentru că descrierea promitea atât de multe lucruri și-un ritm alert, niște confruntări pe cinste, trădări, intrigi, violență și multă vărsare de sânge. Da, cam așa ceva...  
  
 Jocul Coroanei a fost o carte ce mi-a plăcut, însă nu atât de mult și cred c-a fost mai pașnică decât ce voiam eu. De când am citit descrierea prima dată m-a dus cu gândul la seria Grisha, dar și la o poveste întunecată, cu magie ce poate fi folosită în atâtea feluri și numai pentru bine(le personal) și cu niște personaje ce vor să câștige și vor face absolut orice pentru a fi siguri de asta. Doar că m-am trezit într-o lume mai luminoasă, cu intrigi, ce-i drept, și cu suspans, iar personajele n-au fost aproape deloc cum le vedeam eu și relația dintre ele nici atât.  
  
 Nu vreau să ofer spoilere, așa că nu o să dezvolt foarte mult. Dar nu există sentimente rele între ei, așa mult, n-am simțit că vor să-și rupă capul de câte ori se văd și mai c-aș zice că vor să facă altceva când se văd. Probabil vă imaginați ce și, ca o mică atenționare: jocul ăsta e îndrăgostit, nici el nu știe clar de cine. Iar aici interpretați voi cum vreți și dacă doriți s-aflați cât mai repede ce vreau să spun, atunci puneți mâna pe carte și citiți.  
  
 Personal, nu căutam romantism și nici o poveste plină de prietenie și drăgălășenii, dacă pot să exagerez puțin, ci voiam o competiție pe viață și pe moarte între doi magi extrem de puternici, care își văd propriile interese și vor să-l zdrobească pe celălalt, musai. După mine, asta nu s-a întâmplat mai deloc, sau nu așa cum trebuia, în viziunea mea, și competiția mi s-a părut mai mult importantă și "pe viață și pe moarte" la nivel teoretic, căci practic e altă poveste; și lucrurile d-acasă nu se potrivesc cu alea din târg.  

Ce mi-au plăcut la Jocul Coroanei au fost atmosfera, căci Evelyn Skye reușește să te prindă în lumea creată de ea din prima și poți simți, auzi, atinge și experimenta tot ce descrie. Mi s-a făcut foame de la toate mâncărurile alea și mi-ar fi plăcut să mă plimb prin Palat sau chiar și prin părțile mai normale ale Rusiei, din poveste. Personajele secundare sunt și ele bine creionate și te conving că nu-s rele, te fac cumva să te dai de partea lor, deși o secundă înainte nu te-ai fi gândit la asta.  

 Suspansul n-a fost așa de mare, însă tot ce s-a întâmplat m-a făcut curioasă și am terminat-o cât de repede am putut, ca să văd cum și dacă se termină jocul. Vika și Nikolai mi-au plăcut ca indivizi și a fost intresant să le aflu poveștile și să particip apoi, pe cât posibil, la prezentul și viitorul lor. Însă atunci când erau împreună, din punctul meu de vedere, s-a pus accentul pe altceva și nu pe competiție neapărat, nu mereu, și tot conflictul ăla ce-l simt amândoi n-a fost bine conturat. Am avut impresia că s-a încercat a fi ceva și apoi nimeni n-a știut ce să facă cu el sau n-a mai vrut să-i facă ceva. 

 Recomand Jocul Coroanei? Da și nu. Mi-au plăcut povestea și lumea creată, personajele au fost simpatice și cu substanță, însă felul cum a fost prezentată competiția și cum tot a evoluat, cum cei doi au rezolvat probele, cum a fost folosită magia și cum ei au arătat de ce sunt în stare, cum au acționat unul față de altul sau fiecare față de ceilalți, nu m-a convins. Intodeauna am avut impresia c-a lipsit ceva și că lucrurile au fost tratate mai ușor și mai luminos, și nu atât de întunecat, violent și competitiv pe cât s-ar fi vrut la început. Sau poate așa a fost cartea de la început și doar eu am avut o impresie aiurea. Dar recomand să încercați romanul și să-mi spuneți ce v-a plăcut, ce nu, de ce și poate reușiți să mă faceți să văd lucrurile altfel :). 

0 comentarii: