sâmbătă, 7 februarie 2015

RECENZIE - Răniţi de Jasinda Wilder



Descriere:

RĂZBOIUL NE-A RĂPIT TOTUL.

ACUM, NU RĂMÂNE DECÂT SĂ NE SALVĂM UNUL

PE ALTUL.

Războiul mi-a răpit totul. Familia. Casa. Inocența.

Într-o țară devastată de conflicte armate și ruinată, o tânără orfană ca mine are foarte puține variante pentru a supraviețui. De aceea, fac ceea ce fac ca să trăiesc, ca să mănânc, și mă străduiesc din răsputeri să nu iau în seamă prețul plătit de sufletul meu. Inima îmi este pustie, iar existența, plină de durere.

Iubirea pare un lucru imposibil pentru mine.

Dar, totuși, într-o zi, l-am întâlnit pe EL.

Războiul este iadul. Ca să poți să fii capabil de fapte care ți se cer să le faci atunci când ești la război, e nevoie să-ți sacrifici o parte considerabilă din însuși sufletul tău. Trăiești cu frică, trăiești cu vinovăție, trăiești cu coșmaruri. Dacă n-ai trecut prin așa ceva, n-ai cum să înțelegi. Războiul nu lasă loc pentru iubire, nu lasă loc pentru tandrețe sau duioșie. Trebuie să fii dur, impenetrabil, și pregătit pentru luptă în fiecare clipă a fiecărei zile. Doar pentru o fracțiune de secundă dacă-ți pierzi concentrarea, ești mort.

Acum, singura capabilă să-mi salveze viața este EA.

RECENZIE:

Răniţi este un roman New Adult/Adult şi conţine un limbaj mai colorat şi scene oarecum explicite de sex. Aşa că, dacă nu vă place genul ăsta de carte sau n-aveţi vârsta potrivită, atunci nu vă recomand. În rest îl poate citi oricine care iubeşte cărţile contemporary, cele romantice, cu personaje complexe, ale căror vieţi nu-s tocmai roz. 

Mi-a plăcut la această carte faptul că tratează un subiect nu foarte des întâlnit în cărţile New adult, adică războiul. Un război sângeros, dar care te omoară uşor, te face să mori de foame, să dormi pe unde apuci, să-ţi arunci la gunoi principiile şi demnitatea, şi să faci cele mai josnice lucruri ca să trăieşti. Nu vreau să intru în detalii, pentru că apoi ajung să vă povestesc din roman şi nu-mi doresc. 

Această carte trebuie citită doar ştiind despre ce-i vorba din descriere, nimic mai mult. Pentru că apoi impactul este altul, emoţiile şi sentimentele celor doi sunt simţite altfel şi mai ales veţi hotărâ voi, nefiind influenţaţi, dacă îi acuzaţi sau le daţi dreptate în anumite privinţe. 

Singurul lucru pe care-l am de reproşat, ca să zic aşa, acestei cărţi, e că la început am simţit că nu pot, deloc, să empatizez cu personajul feminin. Poate pentru că voia ea să pară rece şi închisă, şi nu mă lăsa deloc să mă agăţ de ea şi să o văd bine, să o înţeleg. Dar, pe parcurs lucrurile se schimbă şi ajungi să înţelegi de ce face lucrurile alea, de ce e aşa. 

Cei doi, Rania şi Hunter, sunt doi oameni din lumi diferite, cu culturi diferite, care ajung să se întâlnească şi să se ajute unul pe altul. Însă acest ajutor nu e doar exterior, ci şi interior, pentru că doar două suflete târâte prin noroi, zdrobite şi pline de răni, reuşesc să se înţeleagă şi să se mângâie, fără să se sufoce. Aş vrea să-i cunoaşteţi, să le aflaţi poveştile şi să fiţi alături de ei când îşi construiesc, încet şi cu trudă, o nouă poveste, împreună. 

Ştiu că recenzia e destul de laconică, însă dacă vă zic mai mult stric farmecul poveştii. Tot ce trebuie să ştiţi despre această carte e că merită, nu e un roman uşor pe care să-l citeşti când vrei ceva de vară, fresh şi scurt, ci e ceva complex, greu şi încărcat cu tot felul de emoţii. E o călătorie într-o lume cu idei şi principii fixe şi fixiste, care ţine mult la convenţii, aduce în discuţie, foarte puţin, şi religia, şi familia. Iar iubirea, deşi e tema centrală, nu eclipsează restul, ci cumva lipeşte toate piesele ca la finalul romanului să-ţi pună în faţă un mozaic imperfect şi totuşi frumos.


0 comentarii: