duminică, 29 iunie 2014

Doar cartile populare sunt bune si cele necunoscute nu?


Sal'tare!

Am ajuns deja la a treia discutie si sincer, mie-mi face placere sa scriu/vorbesc despre subiecte care mi se par mie interesante, insa n-am observat si raspunsuri de la voi. Sa inteleg ca nu va plac discutiile sau ce spun eu or sunteti total de acord cu ce zic si nu mai aveti ce adauga? Chiar ar fi dragut, si as vrea, sa avem o discutie normala si nu doar eu sa port un monolog. Dar in fine, nu tot ce ne dorim se si intampla. 

Azi, asa cum spune si titlul o sa vorbesc despre cartile populare si cele mai putin populare, care-s mai bune, de ce, si cum popularitatea sau non-popularitatea unei carti ne poate, sau ne influenteaza, parerea despre ea. 

Cu totii stim ca sunt milioane de titluri in lumea aceasta larga si fiecare gen are autorii lui populari si/sau titlurile lui populare, laudate si extra-laudate, de parca doar ele ar exista in acel gen sau doar acelea ar fi bune. Iar asta e bun si rau. De ce?

- e bun pentru ca, daca e prima data cand citesti acel gen e posibil sa incepi cu un titlu foarte bun, care sa-ti placa, din toate punctele de vedere, si sa mai incerci apoi si alte carti. 

- e rau pentru ca: 

- poti da peste o carte/serie foarte populara, ai auzit de ea pe goodreads, pe bloguri, pe youtube si unde se mai poate, ai toate parerile alea in minte cand o incepi si daca nu-ti place esti dezamagit. si se intampla acest lucru or pentru ca acea carte nu era pentru tine si totusi, datorita popularitatii, ai incercat-o, or pentru ca nu era buna deloc, desi era asa laudata. 

-oamenii tind sa-si lase ochii doar pe ce-i popular si sunt sigura ca sunt si alte titluri bune, acolo undeva, insa putini se aventureaza sa le caute. pentru ca au ideea aceea gresita ca, daca ceva nu e popular atunci nu e bun. Dar e o mare greseala, pentru ca nu toti avem aceleasi gusturi, experiente si idei ce ne fac o carte placuta, si sunt iar o multime de romane care sunt populare si degeaba.

Ce incerc eu sa spun, este faptul ca n-ar trebui sa tinem cont atat de mult de parerea majoritatii. Insa se intampla si fara sa-ti dai seama. Si va dau un exemplu: pe booktube, dar si pe bloguri, cand apare o noua carte recenziile incep sa curga; iar daca doua persoane, trei, zece, cincizeci, zic acelasi lucru - ca e geniala, ca merita, e super etc, atunci tu, auzind de la atatia oameni normal ca incerci. Se poate intampla sa nu-ti placa deloc. Sau sa-ti placa foarte mult. Insa daca n-ai fi auzit de la ei poate titlul ala n-ar fi fost niciodata in ochii tai si nu l-ai fi citit. 

Popularitatea unei carti e o sabie cu doua taisuri, din mai multe motive: 

-poti descoperi titluri bune in noianul asta de romane si serii ce sunt peste tot si te bucuri de ceva de calitate.

-dai peste carti foarte proaste, dar care sunt populare sau ti se par tie proaste, pentru ca le-ai incercat doar de curiozitate, si ele n-aveau nicio legatura cu ce-ti place tie.

-cartile ce nu-s populare si sunt foarte bune stau ascunse in umbra si nu vor fi niciodata la fel de stralucitoare ca celelalte daca tu nu le cauti. cum am mai zis, putini oameni citesc ceva de care n-au mai auzit sau cand cauta pe goodreads sau alt site, acea carte a fost citita doar de un numar mic de persoane sau are pareri impartite.

Nu o sa m-apuc sa vorbesc despre factorii ce fac o carte populara sau de ce alta carte e non-populara, pentru ca deja cred ca i-am atins in ce-am zis pana acum. Dar o sa mai spun cateva fraze despre propria experienta cu seriile populare si mai putin populare. Sa le luam intai pe cele populare.

In primul an cand am descoperit blogosfera literara si mai apoi booktube, mi-am facut o lista cu titlurile pe care le vedeam cel mai des. Eram foarte curioasa de ce sunt asa de laudate si de ce toata lumea le iubeste. Si uitandu-ma acum in urma, realizez ca multe din acele serii le-am citit si le-am cumparat doar pentru ca le avea sau le citise toata lumea. Nu am stat atunci sa ma gandesc daca eu chiar le vreau. Si-n urma lecturii unele mi-au placut foarte mult, altele mai putin si nici azi n-am inteles de ce-si au acel statut, si cele cateva care au fost aruncate pe geam (metaforic vorbind).

Insa au fost si carti pe care le-am gasit singura si le-am citit; am dat peste ele la biblioteca, uitandu-ma pe raft, fara niciun scop, pe net, cand voiam sa-mi comand cate ceva si iar nu stiam ce, pur si simplu romane de care n-auzisem niciodata si nici acum nu aud de ele si ma face sa ma simt trista, pentru c-au fost geniale, foarte bune, interesante si intrigante. Insa sunt trista, cum spuneam, pentru ca nu sunt promovate, poate au pe net doar doua recenzii sau niciuna. Si eu cred ca merita mult mai mult, si poate sunt mai bune ca ale carti populare de-o mie de ori, zic eu. 

Si, ca sa incerc sa inchei, pentru ca aceasta discutie poate tine pana la infinit, un cititor ar trebui, atunci cand vrea sa citeasca ceva sau sa-si cumpere, sa caute sau sa ceara parerea altora, dar tot el sa ia decizia. Si stiu ca nu prea-s in masura sa spun asta, pentru ca si eu am facut greseala de a urma turma fara sa gandesc prea tare, insa acum m-am trezit. Stiu ca e tentant sa citesti ceva de care vorbesc toti si nu zic sa n-o faci, dar gandeste-te si daca ti se potriveste, cu adevarat. Nu cumpara sau citi ceva doar daca e popular si atat. 

Plus ca daca esti un cititor adevarat si vrei mai mult de la lectura, cauta singur titluri - de care n-ai auzit, peste care dai accidental. Acorda-le cateva minute si rasfoieste-le, citeste descrierea, imprumuta-le. Doar incearca, pentru ca n-ai ce pierde si e posibil ca acel titlul necunoscut sa devina una din cartile tale preferate. Eu cam asa am patit cand am citit Erebos, Minunea, Biblioteca umbrelor, Casa noptii si multe altele. Incearca sa nu vezi doar titlurile stralucitoare, ci uita-te si langa ele sau in spatele lor.

Eu am ajuns acum intr-un punct in care am obosit. N-am obosit sa citesc, asta n-o voi face vreodata, insa am obosit sa vad aceleasi titluri mereu si mereu, zgariindu-mi ochii, orice video as deschide sau site, sau persoana ce-o aud. Pentru ca iti da impresia ca doar acele carti exista, doar ele merita si nu altele. Plus ca mi s-a luat sa incerc romane populare si sa nu se ridice la asteptarile mele. Acum o sa ziceti pai da, dar nimeni nu te obliga sa citesti doar carti populare. E adevarat, insa asta e tendinta omului, de a vrea sa puna mana pe ce e popular si normal ca si eu ca cititor vreau sa citesc si ce e popular. Ma roade curiozitatea, normal. Dar vreau si sa iau cumva o pauza de la varful aisbergului asta la care toti se uita, si sa vad si alte parti din el.

Sincer, cumva mi-e dor de zilele in care citeam o carte doar pentru ca-mi placea coperta, titlul sau cum suna. Mi-e dor sa citesc ceva fara sa cam stiu la ce sa m-astept, fara parerile altora ce involuntar imi rasar in minte, fara sa stiu ca acea carte e una populara sau nu. Promovarea cartilor, recenziile, sfaturile, nu-s un lucru rau si eu nu asta incerc sa spun aici, in discutia asta ce deja seamana cu o godzilla,  dar cumva rapesc din placerea lecturii. Nu toate cartile mai au acel mister si nu toate mai sunt egale. Acum deja daca o carte apare ai sansa ca-n minim cateva zile sa stii daca merita, despre ce-i vorba, ce puncte slabe are etc. Si cumva cititorul a ajuns un om confortabil si comod care pune ochii doar pe ce se vinde sau pe ce citesc toti. Cred c-ar fi bine sa fim si mai individualisti uneori, sa citim ce ne taie pe noi capul si nu doar sa mai adaugam un om la gramada aia ce lectureaza doar popularitatea si ce-i pe val.

Iar eu mi-am propus ca-n aceasta vara asta sa fac - sa citesc, mare parte, carti care m-atrag pe mine, care-mi plac si nu doar pentru ca-s populare. Insa nimeni nu zice ca poate vreuna din ele nu se va nimeri sa fie populara. Vreau sa citesc orice mi-atrage atentia si consider eu bun, sa iau si din cele populare si din cele necunoscute si sa descopar. Mi-e dor de o gura de aer proaspat si de-o plimbare in necunoscut.


V-astept sa vorbim in comentarii sau pe facebook. Puteti sa-mi spuneti parerea voastra despre orice am spus eu in acest post sau pur si simplu sa raspundeti la intrebarea din titlu - doar cartile populare sunt bune si cele necunoscute nu? Si va felicit daca ati avut rabdarea sa cititi postul intreg, iar daca ati renuntat de la inceput sau de la jumatate imi pare rau. Insa e un subiect despre care de mult voiam sa vorbesc si au fost cam multe de zis.

Lectura placuta si cititi ce vreti voi! : )

sâmbătă, 28 iunie 2014

RECENZIE - Pasiune (Fallen #3) de Lauren Kate

Lucinda și-ar da viața pentru Daniel. Și chiar a făcut-o. Iar și iar. De-a lungul timpului, cei doi îndrăgostiți s-au regăsit și au fost dureros despărțiți de fiecare dată. Dar poate că nu e nevoie să fie mereu așa...

Luce este sigură că ceva – sau cineva – din trecut o poate ajuta și se aventurează în vieţile ei anterioare, singurele care îi pot dezvălui frumuseţea tragică a iubirii dintre ea şi Daniel, dar şi misterul sumbru al blestemului care o împiedică să se desăvârşească. Pe parcursul odiseii sale se va revedea într-un caleidoscop de epoci şi de versiuni și va fi, pe rând, martora şi protagonista pasiunii şi a morţilor ei înfiorătoare. 

Iar Daniel o va urmări prin trecutul lor, îngrozit de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă ea ar rescrie istoria. Povestea lor de dragoste ar putea arde în flăcări... pentru totdeauna.

Urmăriți finalul aceste incredibile povești de dragoste în volumul al patrulea.


RECENZIE:


Spuneam, dupa ce-am terminat volumul doi, ca as vrea ca autoarea sa mearga mai departe de limitele povestilor ce se gasesc la fiecare pas si ca mi-ar placea ca personajele sa se individualizeze. Parca ar fi vrut sa-mi dea peste nas si sa-mi arate ca se poate. Pot sa zic ca acest volum trei e cel mai bun din toata seria si cea mai buna carte citita de mine in ultimele luni. Si citesc destul:))

Desi romanul are doar trei sute si ceva de pagini s-au intamplat atatea lucruri incat dupa ce l-am inchis nu reuseam sa le rezum in minte. N-am putut sa prevad nimic, nu mi-am imaginat macar cum se va termina si unde va mai merge Lucinda sau ce va mai descoperi in trecutul sau si ale celorlalti. Si cand credeam c-a mai aparut un personaj placut - BAM! Volumul asta a fost o cursa extrem de periculoasa si rapida, ca si ochii imi fugeau de pe pagini si, involuntar, ma trezeam strangand prea tare cartea intre degete. 

Nu vreau sa ofer spoilere, mai ales ca e volumul trei, dar merita. Foarte mult! Si daca ultimul volum va fi la fel de bun ca acesta atunci seria devine una din preferatele mele. Stiu ca multi cititori numesc seria plictisitoare sau cliseica, insa nu stiu daca au ajuns si la volumul doi sau la acesta. E adevarat primul volum este tipic si scaldat in clisee, dar seria devine buna si chiar extraordinara cu cat inaintezi. 

Finalul volumului ne-a lasat, pe mine si pe personaje, intr-un punct critic. O ultima incercare, o mare batalie, interioara si exterioara, si doua tabere. Sau mai multe. Dusmanii s-au amestecat printre prieteni si invers. Nu mai exista alb si negru, doar gri. Si nu pot decat sa dansez cu scaunul prin apartament pana apuc sa citesc volumul urmator, de data asta in engleza, pentru ca sincer, n-am rabdare pana editura se hotaraste, in final, sa-l publice la noi. 

Asa ca daca n-ati citit seria inca sau ati inceput-o si nu v-a impresionat, va rog sa, mai, incercati. Poate va fi ceva interesant, placut si original si pentru voi. Nu cred ca ceva cliseic te poate lasa fara respiratie si obosit ca dupa o tura de maraton, dar trebuie s-aveti rabdare, caci stim cu totii, si alte serii bune n-au fost diamante din primul volum. Si poate daca suntem mai multi interesati si iubitori ai seriei, ajungem s-avem si volumul patru, in romana.


5/5

vineri, 27 iunie 2014

O lady aproape perfectă de Loretta Chase, de mâine, împreună cu ziarul Libertatea


"Alistair Carsington și-ar dori din toată inima să nu mai iubească femeile atât de mult. Pentru a scăpa de cele mai rele impulsuri ale sale, călătorește într-un loc departe de civilizație: în Derbyshire, unde speră să împuște doi iepuri dintr-un foc – să evite orice tentație și să-i ofere o mână de ajutor prietenului său, care i-a salvat viața pe câmpul de bătălie de la Waterloo. Dar acest țel nobil îl aduce față în față cu domnișoara Mirabel Oldridge, o femeie la fel de inteligentă, de încăpățânată și de lipsită de scrupule cum este și el, și în plus, înnebunitor de irezistibilă.

Viața lui Mirabel Oldridge este deja foarte plină, în încercarea de a-și ține tatăl genial și extrem de excentric departe de necazuri. Ultimul lucru de care are nevoie este un aristocrat atrăgător, sensibil și inteligent, care să-i amintească faptul că are o inimă... și un trup – consideră el – ascuns de haine atât de demodate, încât este practic de datoria lui să-i dezvăluie frumusețea.

Este oare posibil ca un lucru care pare atât de greșit să poată oferi un sentiment atât de minunat?"

O lady aproape perfectă (Miss Wonderful) de Loretta Chase vă așteaptă începând de mâine la toate punctele de difuzare a presei împreună cu ziarul Libertatea.

joi, 26 iunie 2014

Book Blitz - Bloomsbury Sparks's Six Month Sparkiversary - GIVEAWAY + Excerpts from 'The Sound of Us' & 'Positively Mine'





EXCERPT - THE SOUND OF US 

Despite my best friend being a Roman Holiday aficionado, I only know three things about Roman Montgomery.
One, he has honey brown hair that’s usually gelled up in a wave.
Two, he doesn’t have any visible tattoos—although there were rumors he had a song quote below the belt.
And three, Roman Montgomery would never, ever be seen shopping at a cruddy old Stop-N-Shop in Myrtle Beach, South Carolina.
Apparently, I don’t know anything about Roman Montgomery after all.
The longer he holds my gaze, the more I can’t write him off as a good look-alike—it’s the angle of his nose, the sharpness of his cheekbones, the way one eyebrow is always a little higher than the other. He’s gained a little weight since his last interview with GQ, or maybe it’s more muscle, I don’t know, but it’s definitely him.
Suddenly, I jerk my eyes away from his gaze. Oh, God, I have underwear with his face on them. I am beyond mortified. The blush on my cheeks is so hot, it probably matches my hair. And he seems entertained by it.
“I should be flattered, meeting you here again,” he goes on. “Last night we got off on the wrong foot.”
I quickly turn my back to him. Last night I even touted that I hated his band. See, this is why I shouldn’t talk to strangers. “It’s fine. I don’t care.”
“Let’s try again?”
“Uh—no, no thanks.”
But apparently “no” is not in his vocabulary. He slips around in front of me so smoothly, it could be a dance move. He juts out his tattooed hand. “Hi, it’s nice to meet you.”
Is this a joke?

Excerpt from Positively Mine by Christine Duval


“The holidays can be stressful for everyone, but especially if you’re pregnant or just had a baby. As you leave here tonight and deal with potentially difficult people or situations over the holidays, I want you to focus on acceptance. In other words, don’t try to control the uncontrollable, and don’t try to change a person who can’t be changed. People are who they are. With acceptance comes forgiveness, and with forgiveness comes inner peace, and we can all use some of that.”
Her words strike a nerve, and I can’t help speaking up. “But what if the problem isn’t that you can’t accept them, but they can’t accept you?” I ask.
“In what way?”
“It’s like, with my father, I’m the symbol for everything that has gone bad in his life. So instead of us getting closer, he pushes me further away. And now he’s getting married, and he’s about to start a new life with someone, and I’m afraid I’ll never get the chance to show him that I’m a real person, that I exist.”
The entire group is looking at me, staring actually. Kyle is the first to speak up. “But you aren’t giving him a chance to accept you. You haven’t even told him you’re pregnant and you’re five months into it. You push him away as much as he does you.”
“That’s not true.”
Audrey chimes in. “It is, Laurel. You’re nice and all, but you’ve told, what? Two people you’re pregnant, other than us and a couple of doctors. You drive an hour to a support group when there is probably one right near Milton. How much longer are you going to keep this secret? If you told your dad, maybe he’d see that you’re a real person. Real people screw up.”
“Wow.” I wrap my arms across my chest. I feel invaded.




DELIVER ME


The Sound of Us


The Art of Falling


Positively Mine


Until We End


Pride’s Run


Secret of Isobel Key


Her Secret Inheritance

Road to Somewhere


Beyond Our Stars


My Soon-To-Be-Sex Life


MapMaker’s Daughter



miercuri, 25 iunie 2014

"La prima vedere" de Danielle Steel, de vineri, alături de revista Libertatea pentru femei


"New York. Londra. Milano. Paris. Săptămâna Modei în patru orașe. Timmie O'Neill a construit un adevărat imperiu în lumea modei, o afacere ce o inspiră și o consumă deopotrivă, și căreia i s-a dedicat complet. Însă în ciuda succesului de care se bucură pe plan profesional, Timmie păstrează în suflet multe răni rămase nevindecate, așa că nu mai este dispusă să-și asume, din nou, riscuri pe plan sentimental. Și totuși, în ciuda lumii ei perfect controlate și organizate, se dovedește că nu poate fi imună la magia dragostei când în viaț a ei intră fermecătorul doctor Jean-Charles Vernier. La început, relaț ia lor este cea dintre pacient și medic, dar nici unul nu se poate opune atrac iei de necontestat care se naște între ei. Totodată însă, se confruntă cu o dilemă veche de când lumea: pot avea curajul doi oameni puternici, veniț i din lumi diferite, să renunț e la siguranț ă pentru a-și risca inima?

La prima vedere este o carte la fel de complexă și de captivantă ca viaț a însăși: cariere, familii, iubiri din trecut, pierderi, obligaț ii, bucurii și lacrimi. Este o poveste despre asumarea unor riscuri și despre renunț area la control înschimbul dragostei și fericirii.

Romanul "La prima vedere"(First sight) de Danielle Steel vă așteaptă începând de vineri la toate punctele de difuzare a presei, alături de revista Libertatea pentru femei. 

RECENZIE - De 19 ori Katherine de John Green


K-5 spunea ca baietii sunt badarani.

K-10 voia doar o relatie de prietenie.

K-18 i-a dat papucii intr-un e-mail.

K-19 i-a frant inima.

Colin, un „fost copil-minune“ pasionat de anagrame, pleaca impreuna cu prietenul sau Hassan intr-o calatorie departe de casa pentru a-si uita toate dezamagirile in dragoste. Cu 10.000 de dolari in buzunar si un mistret pe urmele sale, Colin vrea sa demonstreze Teorema Fundamentala a Previzibilitatii Katherinelor care, spera el, va prezice viitorul tuturor relatiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.


RECENZIE:


Avand deja doua carti de John Green citite la activ, pot sa spun ca intr-un fel, stiam la ce sa ma astept; din punct de vedere al ideilor, vocabularului, stilului si personajelor, insa a reusit sa ma surprinda iarasi. John Green reuseste sa dea fiecarei cartii un alt ton, si te face sa-l vezi in mod complex. Sunt unii autori ce au un ton in toate romanele; ei bine el are un ton pe care-l nuanteaza si-ti mai arata niste fatete cu fiecare carte pe care o citesti.

Recunosc c-am fost sceptica atunci cand am citit descrierea cartii de fata, pentru ca intr-un fel ma incanta, si-n alt fel ma gandeam cat potential avea. Mi se intampla atunci cand indragesc un autor, sa ma gandesc ce poate face cu o idee, si involuntar setez niste limite. Asteptarile mele, legate de aceasta carte, au fost si n-au fost atinse. 

N-o sa ma apuc, insa, sa fac o recenzie cu puncte bune si rele, ci o sa zic doar ca anumite lucruri mi-au placut, cu unele n-am fost de acord sau mi s-au parut mai putin interesante si n-am inteles de ce autorul a insistat atat pe ele. Apoi ar mai fi problema, ca n-am putut empatiza cu niciun personaj - ceea ce pentru mine e o problema, pentru ca incep sa simt cartea ca pe-un film si mintea ma intreaba cand apas pauza. As fi vrut sa m-apropii mai mult de personaje, dar daca nu s-a putut, asta e.

Vreau sa intelegeti ca nu-i un roman rau, insa e diferit de TFIOS si de Cautand-o pe Alaska, sau eu l-am simtit diferit. Mi s-a parut mai putin profund, cu personaje mai slab creionate. Ideea e interesanta si a fost interesant cum am avut parte si de putine expresii in araba sau de grafice matematice, o calatorie. Dar felul in care au fost legate mi s-a parut cam slabut.

Si chiar daca aceasta carte nu m-a impresionat si o tot puric in aceasta recenzie, a fost una placuta, interesanta, m-am simtit bine citind-o si nu pot decat s-o recomand. Poate ca voua va va placea mai mult, poate voi ati avut sentimentul ce-l am eu acum, cu alte romane ale lui John Green. Poate personajele va vor fi mai apropiate. 

Asa ca, lectura placuta! : )


4/5

marți, 24 iunie 2014

Oblomov de I. A. Goncearov - Nou la ALL


Ilia Oblomov, fiu de boieri crescut in puf si obisnuit cu viata molcoma si degraba mangaietoare a simturilor de la mosia Oblomovka, traieste la Sankt Petersburg. A renuntat de mult la slujba, intrucat o gasea prea obositoare, si e pe cale sa renunte si la lume, cand toate planurile ii sunt date peste cap de iubire. Dar oamenii deosebiti iubesc intr-un fel special. Si ce poate fi mai rascolitor decat dragostea unui suflet speriat de viata ca de o furtuna naprasnica?

De peste 150 de ani, Oblomov este un arhetip literar si cultural. Dar nu este arhetipul lenesului, asa cum multi se grabesc sa creada, cunoscandu-l pe Ilia Ilici. Maiestria lui Goncearov a dat lumii un personaj unic, al carui suflet s-a stins de doua ori, iar trupul – o singura data.

Premiul de Silvian Florea - NOU la ALL


Icsa si Oama primesc un premiu. Bineinteles, premiul este unul neobisnuit, pentru ca daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Multi dintre noi si-ar dori sa castige un premiu. Dar cati ar vrea sa fie in pielea celor doua personaje care nu-si doresc deloc premiul? Iar cand legea le interzice sa-l refuze, oamenii pot ajunge in situatii limita. Romanul lui Silvian Floarea constituie un spectacol. Un spectacol al vietii noastre de zi cu zi, prezentat de niste personaje cat se poate de obisnuite si in acelasi timp teribil de iesite din comun. Aceasta din urma calitate le este conferita de ganduri si trairi care la prima vedere, dincolo de poveste, o sa-i para cititorului cat se poate de familiare. Dar asta numai la prima vedere. In fond, sa primesti un premiu e un lucru bun, la prima vedere. Si atunci de ce fuge toata lumea de el?

Palatul de iarna de Eva Stadchniak - NOU la ALL

Ramasa orfana, Barbara, fiica unui legator de carti polonez, ajunge sa locuiasca la Palatul de Iarna, unde va fi cunoscuta ca Varvara. Discretia si modestia ei sunt descoperite de cancelarul Bestujev, care o instruieste deopotriva in arta spionajului si in cea a iubirii. Prinsa in mijlocul jocurilor de putere de la curte, Varvara spioneaza atat pentru maestrul ei, cat si pentru tarina Elisabeta. Cand o cunoaste insa pe tanara printesa Sofia, venita din Zerbst pentru a se casatori cu nepotul tarinei, se dedica trup si suflet unui singur jucator. Devenind confidenta naivei printese, ajuta la nasterea legendarei Ecaterina cea Mare, dar descopera in final un adevar nespus de dureros.

Prin ochii ageri si cuvintele nemiloase ale Varvarei, Eva Stachniak il introduce pe cititor in iatacurile si secretele de la curte, oferindu-i un tablou de neuitat - un joc al mastilor, al identitatilor si al tradarilor - si dezvaluindu-i o istorie a spionilor si a strajerilor, adevaratii „fauritori de tari“.


Viata face toti banii de Vlad A. Popescu - NOU la All

Proza scurta a lui Vlad A. Popescu face toti banii. Poate si pentru ca in carte nu se regaseste nicio povestire care sa poarte titlul volumului. Cu o voce originala in proza romaneasca, debutant la o varsta frageda (in 1996 avea 16 ani), insa intr-o epoca mult prea agitata pentru a mai gasi timp pentru literatura, autorul ne propune de aceasta data un concert care ii pune in evidenta cat se poate de inspirat calitatile de comic serios si de tragedian ludic. Urmarind eroii lui Vlad A. Popescu pe strada, in casa, la serviciu, in masina sau in cabina de proba, descoperim in fiecare pagina personaje spectaculoase dintr-o lume cat se poate de familiara, o lume in care „viata face toti banii“.

Cavalerul si moartea de Leonardo Sciascia - Nou la ALL

Un detectiv caruia i se spune Vicele si care sufera de o boala grava ancheteaza moartea unui avocat. Firul conducator este un biletel de amenintare schimbat intre avocat si magnatul Aurispa in timpul unui banchet. Intriga se complica cand in scena isi face aparitia o grupare misterioasa, Fiii lui optzeci si noua, distribuita grabnic de catre seful Vicelui in rolul de suspect. Pe masura ce ancheta isi urmeaza cursul, Vicele revine aproape obsesiv la o gravura de Drer, Cavalerul, moartea si diavolul, pe care a carat-o dupa el din birou in birou, de parca acea gravura ar contine cheia cu care ar putea descifra ce se intampla in jurul lui. Atata doar ca lumea pare ca se poate lipsi, de-acum, de Diavol.

Diana cu Vanilie. The Book de Diana Sorescu - Nou la ALL


Cartea de fata este dedicata Dianei Sorescu (1987-2013), o talentata jurnalista, plecata dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani. Nu putini au fost cei profund impresionati de destinul ei tragic, atat apropiati, cat si cei care nu o cunosteau, dar care au auzit de povestea ei.

Cu o experienta de 7 ani in domeniu, Diana a debutat in lumea presei inca din adolescenta, stiind ca acesta este drumul pe care vrea sa-l urmeze. De-a lungul timpului, ea a lucrat la diferite publicatii din presa scrisa sau online precum Unica, Tonica, Miresici, dar si in cadrul posturilor Pro Tv si Antena 3.

Ea era cunoscuta de cititori si prieteni drept Diana cu Vanilie, numele sub care scria, cu verva si franchete, un blog despre oameni si viata, despre lumea din jurul ei. Aceasta carte reuneste gandurile impartasite de Diana cu Vanilie pe blogul ei.

Disparut fara urma de Maj Sjowall, Per Wahloo - NOU la All

Martin Beck se vede nevoit sa isi intrerupa concediul ca sa plece de urgenta la Budapesta, in cautarea unui jurnalist suedez suspectat de trafic de droguri. Indiciile se acumuleaza treptat, dar investigatia ajunge intr-un punct mort, pentru ca nicio pista nu pare sa il puna pe redutabilul inspector pe urmele jurnalistului disparut. Pe masura ce Martin Beck se cufunda in lumea serviciilor secrete suedeze si maghiare si se familiarizeaza cu mafia drogurilor din Budapesta, o noua intrebare incepe sa incolteasca in mintea lui - daca jurnalistul nici macar nu a pus piciorul in Ungaria? In bine-cunoscutul lor stil lapidar si obiectiv, Maj Sjowall si Per Wahloo ne introduc in arcanele lumii interlope maghiare din perioada Cortinei de Fier, construind cu maiestrie suspansul unei cautari cu o miza nebanuita.

Cina in paradis de Ben Bennett - NOU la ALL



Profund marcat de moartea sotiei lui, Elli, Jacques nu a reusit sa isi revina nici dupa sapte ani, iar Paradis, restaurantul idilic pe care il deschisesera impreuna pe coasta Atlanticului, se afla in pragul falimentului. Singurul eveniment pe care il mai asteapta Jacques este moartea. Dar Gustave, prietenul si avocatul lui, nu vrea sa il lase sa renunte la tot ce il leaga mai puternic de viata si este hotarat sa il ajute sa isi salveze restaurantul. Intr-o zi, il indeamna pe Jacques sa vanda jumatate din afacere unui misterios cumparator venit din Statele Unite - o femeie pe nume Catherine. Convins ca tot ce stie americanca despre gastronomie este meniul de la McDonald’s, Jacques accepta propunerea cu inima indoita. Dar Catherine ii intrece orice asteptari, iar povestile lor de viata par a se privi in oglinda. Ca si cum i-ar fi adus impreuna o mana invizibila…

Ben Bennett ne infatiseaza cu multa sensibilitate o poveste despre credinta in viitor, in fericire si in puterea iubirii de a transgresa orice limite. La o varsta la care credea ca nu il mai asteapta nimic, Jacques descopera ca iubirea este din nou posibila: misterioasa Catherine patrunde in viata lui printr-un lant de coincidente atat de bizare, incat numai un inger ar fi putut sa le orchestreze. Si, incetul cu incetul, pe masura ce Catherine isi croieste drum spre inima lui, Jacques constata ca Elli este, in mod straniu, inca alaturi de el, veghind asupra lui atunci cand gateste si ajutandu-l sa isi regaseasca pasiunea pentru viata.

Turnul de Simon Toyne - NOU la ALL


Al treilea volum al Trilogiei Sancti de Simon Toyne.

Pentru prima data in istoria ei, inexpugnabila Citadela din inima orasului Ruina isi va deschide portile in fata lumii de dincolo de zidurile ei. De ce tocmai acum, dupa secole de secrete si conspiratii? Un virus mortal face ravagii printre calugarii ordinului Sancti si ameninta sa cuprinda tot orasul. Gabriel Mann este si el infectat, dar in sangele lui s-ar putea gasi formula unui antidot. Liv Adamsen a ramas in oaza din desert care i-a devenit casa, inconjurata de straini. Totusi, Liv are probleme mai mari decat propria siguranta... In SUA, agentul FBI Joe Shepherd ancheteaza disparitia unui celebru cercetator de la NASA. Este vorba de o rapire sau de o crima? Ancheta FBI-ului dezvaluie itele unei conspiratii cu implicatii globale, si un lucru devine clar pentru toti: un eveniment cu totul extraordinar e pe cale sa se intample. Dar va fi un nou inceput sau Sfarsitul Zilelor?

A fost o data ca niciodata de Andrew Nicoll - NOU pe Strada Fictiunii

Bunul Tibo Krovic este de douazeci de ani primarul orasului Punct, facand cinste concetatenilor sai printr-un rar simt al dreptatii. Dar pana si ireprosabilul primar ascunde un secret compromitator - adesea isi petrece timpul culcat pe podea, admirand prin crapatura usii picioarele senzualei sale secretare, Agathe Stopak. Asta pentru ca bunul primar este indragostit. Nici Agathe, neconsolata prizoniera a unei casnicii nefericite, nu il priveste pe Tibo cu ochi rai. Singurul obstacol in calea fericirii lor este onoarea nestirbita a lui Krovic. Parca exasperate de inertia lui, fortele supranaturale se hotarasc sa intervina si sa presare peste povestea celor doi niste praf de zane. Dar ceea ce ii asteapta pe primar si pe secretara lui nu este nici pe departe o iubire ca-n basme.

„Sa nu confundati niciodata un lucru bun cu un lucru drept. Sa nu presupuneti ca daca un lucru e drept e musai sa fie si bun. Ati facut un lucru drept? Nu! Vedeti cat de simplu este? Dumneavoastra ati facut un lucru bun. De-asta vi se spune Tibo Krovic cel Bun - stiati asta ? Tibo Krovic cel Bun, ca Alexandru cel Mare sau Ivan cel Groaznic. Cred ca merita traita o viata in care v-ati creat un asemenea nume. Deci ati facut un lucru bun, insa nu si un lucru drept. Dar cu legea nu-i de glumit. Este singurul lucru care ne apara pe noi, ceilalti, de oamenii «buni».“ (p. 56-57)

Maria Tudor. Povara frumuseții de Jean Plaidy, de mâine, împreună cu ziarul Libertatea.ro


"Maria Tudor – una dintre cele mai frumoase prințese ale Europei secolului al XVI-lea – este sora temutului rege Henric al VIII-lea, din dinastia Tudor. Răsfățată de autoritarul ei frate, Maria duce o viață fericită, până în momentul când trebuie să se supună dorinței acestuia și să accepte căsătoria cu bătrânul rege Ludovic, în vederea încheierii unei alianțe cu Franța. În secret însă, rămâne fidelă iubirii față de Charles Brandon, duce de Suffolk. Când regele Ludovic moare, după numai doi ani, Maria este hotărâtă să nu accepte o altă căsătorie de conveniență și decide să se unească în secret cu iubirea vieții ei. Ce doi sfidează voința regelui și conveniențele Curții, fără a ști dacă împreună vor găsi dragostea și fericirea sau dacă hotărârea lor le va aduce moartea."

O biografie romanțată din colecția Iubiri și destine care se citește aidoma unui roman.

Maria Tudor. Povara frumuseții de Jean Plaidy vă așteaptă de mâine la toate punctele de difuzare a presei împreună cu ziarul Libertatea.ro

duminică, 22 iunie 2014

Cititor, colectionar si iubitor de carti



Sal'tare!

Personal m-am simtit bine data trecuta cand am vorbit despre ce inseamna blogul pentru mine, de ce fac asta si alte lucruri. Asa ca, acum, am venit cu o alta discutie si va invit, din nou, sa-mi lasati parerile voastre aici, in comentarii, sau pe pagina de facebook. 

Astazi am ales sa vorbesc despre a fi cititor, colectionar si/sau iubitor de carti. Cred eu, ca daca iubesti foarte mult lectura si mai ales sa ai cartile pe care le citesti, le-ai citit si le vei citi, cumva esti un mare iubitor de carti. Cu totii ne dorim o biblioteca mare, poate si o camera plina de rafturi care sa contina romanele noastre preferate sau cele pe care le-am adunat si cumparat de-a lungul anilor. Insa aici apare o chestie si m-am tot gandit la ea in ultimul timp, dand cu capul in ea si aparandu-mi in minte cand m-astept mai putin.

Care-i diferenta intre un colectionar si un iubitor/cititor de carti? Din punctul meu de vedere e usor de zis, teoretic, dar cam greu practic. De ce? Hai sa luam iarasi un exemplu, pe mine. Cand m-am apucat serios de citit pe la 12-13 ani nu prea aveam acasa, pe raft, ce-as fi vrut eu sa citesc; pentru ca la varsta aia deja cartile cu basme si povesti nu ma mai atrageau, iar romanele parintilor nu erau nicicum pe gustul meu. Asa ca am inceput sa-mi cumpar carti ce mi se pareau interesante tinand cont de coperta sau de descrierea de pe spate, sau pentru ca auzisem eu undeva ca acel roman era bun. 

Si am cumparat asa o perioada, fataindu-ma in lumea cartilor si a librariilor si a ziarelor si reomandarilor ce zburau de peste tot, si m-am trezit in cativa ani cu cateva zeci de carti. Regret? Nu, pentru ca mi-am dorit o biblioteca a mea si mi-am creat-o, dar uneori stau si ma uit la anumite titluri de care nu ma voi atinge. Pentru ca nu ma atrag si nu pot intelege de ce le-am cumparat. Si tocmai de asta unele au plecat de la mine la altii, prin schimburi, sau le-am oferit in dar oamenilor ce stiam ca le vor savura si iubi mai mult ca mine. 

Am zis-o si o mai zic, dar daca as putea s-o iau de la capat, sa am acele rafturi goale si sa le umplu, as face-o mai cumpatat. M-as gandi mai mult ce mi-ar placea, ce m-ar ajuta cu adevarat si n-as cumpara ceva doar pentru c-am auzit eu ca e bun sau pentru ca-l citeste toata lumea. Dar deja dau in alta discutie ce o voi sustine alta data. 

Revenind, cred c-am fost un colectionar, insa unul cam dezorientat, ce cumpara ca sa aiba carti, fara sa se gandeasca ce va face cu ele si ca va trebui sa le citeasca. Am cunoscut si cunosc oameni care au biblioteci intregi si poate n-au citit un sfert din acele carti. Am cunoscut si oameni ce au citit tot ce detin si ii admir pentru asta. Poate ca ei si-au ales cartile cumparate mai bine ca mine si au stiut ce vor. Stiu ca-n acest punct nu pot da acele carti si nu pentru ca n-as putea (oricand as putea vinde, dona, da cadou etc), ci pentru ca eu le-am cumparat, eu le-am platit si le-am vrut. Uneori cand ma gandesc cati bani am bagat in ele si cati o sa mai bag m-apuca putin tristetea, dar doar putin. Imi place enorm sa citesc, si as recunoaste asta oricand si oricum, insa am ajuns la concluzia ca nu toate cartile merita cumparate. Si zic si de ce.

Sunt unele ce le citesti de curiozitate sau poate doar pentru ca te intriga ideea pe care se bazeaza, dar nu sunt atat de valoroase incat sa schimbe ceva in tine sau le uiti de cum le-ai terminat. Am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa detii toate cartile pe care le citesti. Poti citi o carte si daca o imprumuti de la un prieten sau de la biblioteca, o poti citi in format e-book, nu trebuie neaparat sa o ai. Vad persoane ce intra la mine in camera si raman socate cand dau cu ochii de rafturi - mie nu mi se par multe carti, dar ultima data cand am numarat erau peste 250-300, si daca suntem realisti e ceva.

Unele romane le-am citit o singura data si sigur nu le voi mai reciti, dar raman pe raft. Cumva mi-as dori sa existe o modalitate prin care dupa ce citesti o carte s-o vinzi sau s-o schimbi cu alta. Astfel aceste carti nu ar mai ocupa spatiu. Ce incerc eu sa zic, e ca mi-as dori sa am pe raft doar carti pe care le consider importante, care m-au invatat ceva, fie ca-i vorba de fictiune sau fantasy sau YA, si nu si acele carti cu care mi-am petrecut timpul pentru cateva ore si daca imi spui acum titlul nu-mi amintesc nimic. 

Imi doream la inceput, cand m-am apucat de biblioteca, sa am tot ce citeam sau ce voiam sa citesc. Acum insa, inghitind multe si vazand pe propria piele ca acest lucru nu renteaza, mi-am zis ca mai bine raman la stadiul de iubitor si cititor de carte si nu colectionar. Nu e un lucru rau sa fii colectionar si stiu ca, daca voi continua sa cumpar relativ in ritmul de pana acum carti, pana la 40 de ani, sa zicem, imi voi dubla numarul de carti. Dar ce-i mai important? Sa am o biblioteca mare si frumoasa, cu tot felul de carti din diferite genuri, autori diferiti, colectii, sau sa simt ca citesc ce-mi place si ma simt bine. Nu zic ca aceste doua lucruri se resping, insa concentrandu-te mai mult pe a avea, a cumpara, nu reusesti sa te mai bucuri de lectura. Ma stiu pe mine, care am carti poate de doi, trei ani cumparate si nu le-am citit nici acum, pentru ca am mereu altele noi. Si asta nu mi se pare normal.

Anul acesta mi-am propus si as vrea sa reusesc - sa citesc din biblioteca fara sa mai cumpar. Vreau sa acord atentie acelor carti ce sunt pe rafturile mele si care m-au atras candva, si sa nu mai stau cu ochii doar pe noutati. Pentru ca stiu, stiu, ca o sa fiu bucuroasa si de acelea doar pentru putin, iar apoi vor fi uitate pe raft. Vreau sa recuperez acele lecturi inainte sa mai adaug altele. Pentru ca pana la urma daca nu cumpar acele carti acum, ele nu vor disparea.

Spuneti-mi parerea voastra, indiferent ca sunteti sau nu de acord cu ce-am afirmat eu. Puteti sa vorbiti si de propria voastra experienta daca vreti. Si as lasa intrebarea - a fi iubitor de carte te face obligatoriu colectionar sau colectionarul e mai mult materialist decat iubitorul? Sau sunt unul si acelasi? Va invit sa stam de vorba:)

RECENZIE - Jocul de Anders de la Motte

Henrik HP Petterson, un tanar fara niciun scop in viata, gaseste un telefon mobil in compartimentul unui tren catre Stockholm. Prin intermediul acestuia este invitat sa participe la un joc: fara a-si da seama, isi ia angajamentul unor misiuni riscante, cu mize mari, care ii transforma viata monotona intr-o cursa periculoasa. HP iubeste acel fior inexplicabil si premiile care i se ofera, dar nu este oare ceva sinistru in legatura cu acest concurs aparent inofensiv?

Intr-un plan paralel, ambitiosul detectiv Rebecca Normen urca o treapta in cadrul carierei sale din Serviciile Secrete Suedeze, dar este sacaita iin permanenta de biletele gasite in dulapul personal. Cel care i le trimite stie mult prea multe despre trecutul ei. Lumea lui HP se intersecteaza in mod inevitabil cu cea a Rebeccai. Dar daca realitatea este doar un joc, atunci ce este real?


RECENZIE:


Cred c-am spus-o de zeci de ori, dar nu voi inceta sa repet - iubesc cartile cu si despre jocuri video, darr daca ar fi vorba sa le joc eu, nu stiu de cata rabdare si agilitate as da dovada. Asa ca atunci cand am vazut ca Rao publica Jocul am stiut ca-mi doresc cartea asta. Dupa ce-am iubit si devorat Erebos (recenzie) am tot cautat ceva asemanator, si am gasit. Si mai e si trilogie, si nu stand-alone asa ca ma bucur si mai tare.

Nu o sa intru in detalii, dar pot sa spun ca aceasta carte e geniala - ca idee, ca actiune, suspans, personaje, intorsaturi de situatie. Are tot ce vrei, de la momente amuzante pana la explozii, intrigi si pana la bataie, furturi, tehnologie, jocuri, prietenii, familie, raufacatori. Are orice. Si autorul le imbina asa de bine incat eu am zambit ca un nebun pe tot parcursul celor trei sute de pagini, savurand fiecare pagina si nestiind de partea cui sa fiu - de partea tipilor buni ce incercau sa salveze situatia? De partea lui HP ce s-a bucurat cat a putut de joc si m-a ros curiozitatea odata cu el? De partea tipilor ce administrau jocul, admirandu-le rautatea si inteligenta? 

Ce sa zic mai mult decat GENIAL. Pentru cineva care iubeste tehnologia, jocurile, pericolul si ideea ca e ceva acolo afara mare si rau, care vede tot si stie tot, si are planuri marete si o multime de oameni ce lucreaza pentru el, aceasta carte e mai mult decat poti cere. Iar eu acum probabil o sa numar zilele pana editura se hotaraste sa publice si urmatoarele volume.

Stiu ca recenzia e scurta, insa daca as mai vorbi, as da detalii si cartea asta e genul acela pe care trebuie s-o citesti fara sa stii mult. Ca sa te bucuri de suspans si de actiune, sa mergi odata cu HP si sa intelegi odata cu el. A, si am uitat sa zic, este din doua perspective - HP si detectivul Rebecca Normen. Asa ca e si mai interesant cu doua personaje extrem de diferite ce vor lucruri diferite, dar cand se intalnesc... lucrurile se simplifica sau se complica si mai tare?

Va rog cititi cartea daca vreti ceva bun, care sa va tina in priza, original si foarte interesant. Poate daca devine si cartea mai citita avem si continuarea mai repede *big eyes*


5/5

vineri, 20 iunie 2014

REVIEW - Crossing the Line (World Apart #1) by Nicola Marsh


Synopsis:

Laying it all on the line for love…

Mia Cresswell is tired of being good.
Achieving geek status at college doesn’t equate with fun. So when she heads home to her dad’s tennis academy in Santa Monica on spring break, she’s determined to be bad. And hot Aussie tennis star Kye Sheldon is just the guy to help her do it.

However, Kye’s troubled past continues to dog him and attending the Cresswell Tennis Academy is his last chance at the big time. He can’t afford to screw up…by screwing the boss’s daughter.
But Mia and Kye’s relationship is much more than a vacation fling.
Will it be game, set, match, when the truth is revealed?
Or will Mia and Kye have a real shot at love all?


REVIEW:

I received this book for a honest review, so thank you!:)

I wanted to read something easy and short, funny and romantic, and with a bit of serious things in it. I know, I know, this book doesn't seems to be serious from the synopsis, but it has kind of a shade of seriousness, even is not so accentuated.

I won't talk about what's in the book because the synopsis is giving away enough, and too much in my opinion, and this makes the book pretty predictable. But if you read it without peeking an eye to the synopsis, maybe you'll enjoy it more. I did it like that.

What I think that saved this books are the characters. Because if there was no Kye or Mia, then this book would've been just a cliche romance novel, a summer read that you forget after reading the last sentence. But this two characters, even they don't have such a deep description and evolution, were good, funny, ironic, sweet, impulsive and hurt. Yeah, I know it's nothing new but for a short book like this and with a ton of novels like this, with no difference between them than names, this novel was good. Good enough to make me smile sometimes and feel good.

So, if you're looking for a good book for summer, but not too long or complicated, and not too deep or dark, somewhere in between, then try this. Is fast, funny, short, romantic, a little bit of drama, friendship, family and all that stuff. I think you'll enjoy it as much as i did. Or less. Or more. 


3/5

"Cum să alegi soțul potrivit" de Victoria Alexander, de mâine, alături de ziarul Libertatea


Împotriva dorinţei ei, Lady Gillian Marley trebuie să îşi găsească un soţ - şi repede. Pentru a intra în posesia unei moşteniri considerabile lăsate de către unchiul ei prin testament, care i-ar oferi independența financiară mult dorită, ea trebuie să îndeplinească o singură condiţie - să se mărite până la împlinirea vârstei de treizeci de ani, ceea ce înseamnă că mai are la dispoziţie numai două luni pentru a găsi un soţ maleabil. Primul pe lista de candidaţi eligibili este contele de Shelbrooke; totuşi, după o singură privire aruncată chipeşului și misteriosului nobil, Gillian ştie că nu îi va fi uşor să îl convingă să accepte o căsătorie de convenienţă.

Departe de a rămâne nepăsător la farmecele lui Gillian, ultimul lucru la care Richard Shelton se gândeşte să se lege pe viaţă este o căsătorie castă. Cu toate că moştenirea este mai mult decât tentantă, Richard ştie că însăşi doamna în cauză reprezintă adevăratul trofeu şi nu intenţionează să îi permită lui Gillian să nege pasiunea arzătoare care se naşte între ei. Şi nu are decât două luni la dispoziţie pentru a o convinge să îi devină soţie nu numai cu numele... înainte ca secretul lui misterios să fie dezvăluit şi vieţile lor să fie târâte iremediabil într-un scandal răsunător.

"Cum să alegi soțul potrivit" de Victoria Alexander - o iubire de poveste amuzantă vă așteaptă de mâine la toate punctele de difuzare a presei, alături de ziarul Libertatea.

joi, 19 iunie 2014

REVIEW - You Make Me (Blurred Lines #1) by Erin McCarthy


Synopsis:

The guy she wants…

Growing up on the coast of Maine with a revolving door of foster siblings, Caitlyn Michaud spent one intense and passionate year falling in love with her foster brother, Heath. Then he left without a word. The betrayal devastated Caitlyn and made her vow to forget the compelling bad boy. But forgetting his sensual touch and their deep all-consuming friendship is easier said than done.

Isn’t the guy she needs…

Determined to move on, in college Caitlyn has risen above her small town impoverished roots and has joined a sorority, reinvented her appearance, and landed the right boyfriend. Pre-law major and frat president, Ethan, is thoughtful and always laughing, and he makes her feel happy, calm. He also gives her the social acceptance she craves. 

But the perfect world she tried so hard to attain is ripped apart when Heath appears one night out of nowhere. Caitlyn remembers all the reasons why she loves him, even if they don’t make sense to anyone but her. Out of the military, Heath is as brooding and intense as ever, and he is determined not only to win her back, but to exact revenge on everyone who kept him from her…

And when one love allows her to breathe, but the other feels as essential to her life as air, how does she choose between them?


REVIEW:

I received this book for a honest review! Thanks!


Well, what can I say: the cover looked hot, summery and intriguing, and the synopsis too. But I think, that I have bad luck, because it wasn't good for me. 

I won't talk too much about this book, because if didn't liked it I don't want to say bad things about it, and if you'd listen to what I have to say, you'll see that I don't have too much to say. I read this novel in a couple of hours, but it bored me; the whole story, the characters, the twists, the dialogue, everything seemed fade to me, nothing expressed something. It was like I've read the typhical NA novel, with the same thing over and over again, with the same discussions, the same drama... 

And if just that would have been. But leaving the story apart, I didn't felt for the characters, I couldn't picture them, symphatize with them. And the main character is so childish and dramagirl, she doesn't know who to choose and what to do, and she says that she loves both. Really? You love one of them because you think he's hot and he knows you, and you know each other from childhood. But you like the other because he's from a good family and he's popular and you want that too. Arent' you kind of a b... you mess with both of them and then you cry and run and... it's  easier to blame the other, doesn't it? And this book doesn't have an end, gues what? Is a series. 

Will I read the sequels? No. Because if I fought to finish this I won't put myself through this kind of situation again. I don't know if is my fault or now that I'm older, kind of, this stories are boring for me and cliché, but I feel like all the NA/Contemporary novels are the same. The same story, characters, plot twists and everything. 

But maybe you'll enjoy it. You don't have to hate or not read a book just because I disliked it; I loved books that other people disliked and it was ok. So, sorry for not liking it but not sorry, because like I said, I'm tired and bored, of this re-re-re-reading a story that is in a dozens of NA novels.


2/5

Noutati la Polirom - Bintuitii, Stirpiti raul de la radacina, impuscati copiii, Oamenii eternitatii nu se tem niciodata

  
Bintuitii este unul dintre cele mai bune romane ale lui Palahniuk, exploatind conventia povestirii in rama, in traditia Decameronului si a Povestirilor din Canterbury, si, in acelasi timp, o satira necrutatoare la adresa emisiunilor de tip reality show. Cele 23 de povestiri care alcatuiesc romanul apartin protagonistilor unui experiment inedit si, asa cum se va vedea, macabru: saptesprezece persoane trec prin provocatoarea experienta de a petrece trei luni intr-un teatru dezafectat, in conditii minime de confort, pentru a produce o posibila capodopera care le va garanta celebritatea pe scena literara. Treptat, stimulate de acest mediu cu totul neobisnuit, personajele se vor implica intr-un joc pe muchie de cutit care ii va tine pe cititori cu sufletul la gura.

~~~



Romanul Stirpiti raul de la radacina, impuscati copiii povesteste experienta din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a unui grup de baieti orfani, evacuati din scoala de corectie si ratacind in cautarea unui adapost. Dupa trei saptamini, ei reusesc sa ajunga intr-un sat de munte si sint dati in grija satenilor, care-i trateaza cu neincredere si-i pazesc cu arma in mina. Lucrurile se agraveaza odata cu izbucnirea unei molime: locuitorii intra in panica si parasesc satul, izolindu-l din exterior. Ramasi singuri, baietii supravietuiesc furind din proviziile lasate in urma de tarani si organizindu-se precum adultii printre care au trait. Dupa intoarcerea localnicilor, viata li se complica insa, iar supravietuirea nu li se mai pare usoara, caci baietii vor fi sechestrati si amenintati cu moartea daca nu pastreaza secretul izolarii lor. 


~~~~


Oamenii eternitatii nu se tem niciodata are in centru trei prietene adolescente israeliene, Yael, Avisag si Lea, dintr-un sat prafuit de linga granita cu Libanul, care isi indeplinesc serviciul militar intr-o atmosfera ce penduleaza intre plictis si teroare. Lea pazeste un punct de frontiera spre Cisiordania, verificind permisele palestinienilor care patrund in Israel, si, ca sa-si alunge plictiseala, isi imagineaza povestile lor de viata. Avisag pazeste granita egipteana, avind in sarcina oprirea emigrantilor ilegali si a filmelor porno piratate, privind in fiecare zi cum refugiatii se izbesc cu disperare de sirma ghimpata, iar Yael face instructie de trageri si flirteaza cu baieti mai mici decit ea. Toate trei asteapta in praful granitei sa se intimple ceva, prinse mereu in clipa intensa de dinaintea izbucnirii unei nenorociri. Tonul romanului imbina umorul sardonic cu patosul, creind un stil cu totul personal, undeva intre sarcasmul lui Etgar Keret si talentul epic al lui David Grossman.