marți, 12 august 2014

Cate stele si de ce



Sal'tare!

N-am mai postat o discutie pe blog de ceva timp, insa ramasesem fara idei. Azi dupa ce-am postat recenzia cartii "Amy and Roger's Epic Detour" m-am tot gandit la rating sau la cate stele, ce nota dam unei carti si ce inseamna. 


Eu de obicei, in timp ce citesc cartea, tin cont de anumite lucruri care la final vor insuma acea nota, cum ar fi: descriere, ideea cartii, personaje, emotii, actiune, suspans, stil de scriere, dialog etc. In functie de cum acestea apar si de cum sunt facute nota creste sau descreste.


Am intalnit carti cu o idee foarte buna si originala la baza, dar foarte prost scrise, cu personaje ce pareau de hartie, care n-aveau emotii si nu puteam sa le retin nici macar numele pentru ca nu ma atrageau. In aceeasi categorie cu romanele bazate pe idei bune, dar prost scrise ar mai intra si cele care au o idee buna, dar o trateaza cliseic sau fac din ea doar a doua idee si baga plot principal altceva. Ar mai fi vesnicul si deja enervantul triunghi amoros care de obicei, pentru mine, ruineaza cartea. Mai sunt si carti extraordinar construite, pline de suspans, descriere si tot ce mai vrei si apoi ai un personaj ce-ti vine sa-l strangi de gat din diverse motive sau saracul abia se tine pe picioare. 


Toate lucrurile ce fac o carte buna (ideea, personaje, actiune, emotii etc) depind enorm de autor si de stilul lui. Sunt unele carti ce nu mi-au placut, pentru ca nu mi s-au parut bine scrise sau pentru ca autorul zici ca le facuse pe fuga. Am mai intalnit or carti scrise in propozitii foarte scurte si cumva iti taia cheful, sau cu fraze atat de lungi incat ocupau un paragraf intreg. Tot autorul contureaza personajele si aici ar fi multe de discutat, dar nu intru in detalii. Dar o sa subliniez cate ceva: 

- exista personajul tipic (mai ales in distopii, romane paranormale etc) care n-are el nimic special, dar ajunge sa salveze lumea.  Iar aici poate sa mai intre faptul ca or nu mai are familie, e orfan, are familie, dar nu se intelege cu ei, e elevul super popular sau tocilarul de care fug toti.


- mai e (prin romanele New adult si adult in special) tipa (sa zicem) care tocmai a iesit dintr-o relatie groaznica, i-a murit pisica, n-are de munca, n-are bani etc, si zice ca sigur nu vrea o relatie. Asta pana apare tipul mega hawt si zici ca o tornada ii ia pe sus toti neuronii.  Acelasi lucru se poate aplica si la tipi, nu-i problema.


- exista si personaje unice si originale, pe care eu le numesc oameni. sunt acele personaje care-ti atrag atentia, te fac sa le placi si sa le iubesti, te fac sa razi, sa plangi si sa simti alaturi de ele. insa acestea mi se par foarte rare si greu de gasit in gazilionul de carti ce se publica si s-au publicat in ultimii ani.


Rezumand tot ce-am zis mai sus, atunci cand fac o recenzie unei carti tin cont de toate aceste lucruri si compar (involuntar) romanul cu favoritele mele. Logic ca nu toate cartile sunt la fel de bune sau originale (ca nici oamenii nu sunt), plus ca cititorii avem toti gusturi diferite. Si de multe ori se intampla ca desi mi-a placut o carte, a fost ok la toate capitolele, sa-i dau un rating mic. Si va las mai jos si explicatiile:


O stea - daca i-am dat o stea unei carti inseamna ca: n-am putut s-o termin din diverse motive (nu era ce m-asteptam eu, m-a scos din sarite, personajul mi s-a parut prost etc) si in niciun caz nu vreau sa mai aud de ea sau s-o vad.


Doua stele - inseamna c-a fost meh. Adica am reusit s-o termin, desi m-a enervat, n-am inteles de ce autorul a scris-o asa, de ce personajele au fost stupide si de ce am trecut prin toata nebunia aia. 


Trei stele - asta inseamna c-a fost ok, dar ca mi-a placut putin. De obicei dau trei stele cartilor ce mi s-au parut dragute, adica nimic extraordinar, personaje abia schitate, ideea a fost buna, dar prost scrisa, pur si simplu totul mediocru. Uneori incadrez aici cartile care m-au enervat si m-au relaxat, dar pe care poate le uit imediat ce trec la urmatoarea de pe lista. Plus lipsa emotiilor si mi s-a parut plata si fara sens. 


Patru stele - deja vorbim de carti bune, cu personaje puternice, cu emotii, intriga puternica, suspans si actiune. Daca nu i-am dat cinci stele inseamna ca: am mai citit aceeasi idee deja de cateva ori si chiar daca mi-a placut romanul nu accept copii sau n-a fost asa originala sau nu m-a dat pe spate sau a fost cam predictible sau a lipsit pur si simplu ceva. 


Cinci stele - pentru mine cinci stele inseamna extraordinar, original, plin de emotii incat experimentez eu, personal povestea, multa actiune, suspans si tot felul de elemente pe care nu le asteptam. Cinci stele inseamna cartea mea favorita pe care nu pot s-o uit indiferent cat a trecut de cand am citit-o. Inseamna acel roman care m-a emotionat incat am inceput sa plang si nu m-am mai oprit. Inseamna cartea care a avut de toate si m-a facut sa simt o tona de emotii si am ras si plans de multe ori, m-a scos din lumea mea complet si dupa ce-am terminat-o am simtit c-a trecut o eternitate sau foarte putin.



Cam asa sta treaba cu ratingul, din punctul meu de vedere. Am incercat sa nu ma intind foarte mult si sa intru in detalii la orice lucru pe care l-am punctat, ci doar sa zic minimul de informatii. Am vrut cumva sa lamuresc care-i faza cu unele carti au recenzii bune, dar nota e mica si ca exista si carti bune, dar nu extraordinare, care merita citite de curiozitate sau cand nu vrem sa ne batem capul prea mult. 


Daca aveti ceva de adaugat la ce-am spus eu sau aveti o alta parere despre orice am adus in discutie, atunci va rog sa lasati un comentariu. Mi-ar placea sa aud ce ganditi  : )


Pana data viitoare lectura placuta!

4 comentarii:

Madalina's Books spunea...

In ultimul timp am observat ca tot mai des notez cartile cu trei stele. Poate pentru ca gasesc foarte greu volume cu adevarat bune, ale caror eroine nu sunt tstl sau poate pentru ca citind atatea carti imi vine tot mai greu sa ofer un punctaj mare unui volum care nu are nimic extraordinar (probabil mi-au crescut si pretentiile).
Daca o carte nu ma face sa simt nimic asta se va reflecta si in punctaj. Totusi, intervine si aici o problema: cartile care ma fac sa simt multe lucruri, dar niciunul dintre ele pozitiv. De exemplu volumele in genul FSoG (si nu numai, pot sa includ destule volume new adult aici) ma aduc la exasperare. Eroine care habar nu au pe ce lume traiesc, care se lasa calcate in picioare de un barbat de parca s-ar termina lumea la acesta, eroine atat de obsedate de aspectul fizic al acestuia incat nu mai pot gandi, respira sau trai fara respectivul barbat la o saptamana dupa ce l-au cunoscut. Cum as putea nota cu 4 sau 5 stele un volum in care eroina nu are pic de respect de sine sau demnitate si devine atat de dependenta de un barbat incat viata ei inceteaza cand acesta nu este in preajma?
Apoi mai sunt mult prea des intalnitii bad boys de care m-am saturat pana peste cap. De ce toti acesti barbati trebuie sa fie posesivi, gelosi, nesiguri, vesnic furiosi pe toata lumea, bantuiti de secrete (mai mult sau mai putin penibile atunci cand sunt descoperite) agresivi verbal si fizic? Cand a devenit hot un barbat care-si hartuieste si urmareste partenera si care e la un pas de abuz fizic (de cel verbal si emotional a trecut deja in primele 100 de pagini)?
Pe mine ma ingrozeste tendinta autorilor, intalnita in fiecare volum New Adult, de a crea personaje cat mai distruse. Fie ca e vorba de abuz fizic, sexual sau emotional, toate aceste personaje au un trecut de cosmar, care desi iti trezeste compasiune te face si sa-ti fe greu sa te identifici cu personajele. E prea mult sa-mi doresc un personaj cu un trecut normal, care nu a trecut printr-o tragedie sau printr-o experienta infioratoare?
Asa ajung la ultima categorie, eroinele special snowflake, care pur si simplu sunt ireal de perfecte. Au puteri speciale nemaintalnite, sunt superbe dar traiesc cu impresia ca arata ca ratusca cea urata, sunt dorite de 80% dintre personajele masculine si emit (fara sa se gandeasca prea mult cat de tare le urateste caracterul acest lucru) judecati de valoare la adresa celorlalte personaje feminine care niciodata nu se ridica la nivelul lor (intotdeauna sunt fie usuratice, fie superficiale, fie reusesc cumva sa o eclipsese pe eroina asa ca trebuie rapid sa le fie descoperit un defect urias)si care isi au locul in carte doar pentru a fi prezentate in antiteza cu eroina si pentru a mai ridica in slavi putin unicitatea acesteia (cred ca aceasta categorie spune multe si despre autoarele care simt nevoia sa denigreze in cartile lor unele tipologii de fete, care presupun ca le aduc aminte de cine stie ce colega de prin liceu). Bineinteles e foarte interesant ca indiferent de cate personaje masculine s-ar apropia eroina, chiar daca intr-un capitol saruta un personaj, iar in urmatorul pe altul, aceasta nu e niciodata judecata si i se gasesc intotdeauna scuze (standarde duble).
Astfel, din ceva care ar trebui sa ma relaxeze si sa-mi insenineze ziua, lectura se transforma intr-o sursa de nervi si dezamagire.

Teodora Cătană spunea...

Chiar am observat ca la majoritatea cartilor le dau 4, respectiv 5 stele. Imi dau repede seama daca o carte e pe placul meu sau nu. Daca nu e "genul meu de carte", renunta la ea si citesc altceva.

Andreea Ilie spunea...

Au fost carti pe care, pur si simplu, le-am lasat si care nu meritau nici macar o stea din partea mea. Dar cele mai multe dintre ele, au fost notate cu note intre 4 si 5, deoarece erau pe placul meu. Intotdeauna am grija ce fel de carti achizitionez, ca sa nu stea degeaba prin biblioteca.

Andreea Chiuaru spunea...

Eu notez puțin diferită.

Dau cinci stele unei cărți pe care știu c-aș avea oricând poftă s-o iau de la capăt, dacă m-am regăsit în poveste, dacă personajele sunt memorabile. Patru stele dau cărților care mi-au plăcut mult sau foarte mult. Trei stele dau cărților care-au avut un număr aproximativ egal de plusuri și minusuri. Două stele dau cărților de duzină pe care le citesc acum și sunt mari șanse să uit numele personajelor și despre ce e vorba într-o lună de zile. O stea dau cărților pe care n-am reușit să le termin.