duminică, 13 iulie 2014

RECENZIE - Secretul sotului de Liane Moriarty



Imagineaza-ti ca sotul tau ti-a scris o scrisoare pe care nu trebuie sa o deschizi decat dupa moartea lui. Mai mult, imagineaza-ti ca acea scrisoare contine secretul lui cel mai intunecat si mai bine ascuns - ceva atat de teribil, incat poate sa distruga nu numai viata pe care ati construit-o impreuna, ci si vietile altora. Imagineaza-ti apoi ca dai peste acea scrisoare in timp ce sotul tau este inca in viata...

Un roman tulburator despre secretele pe care alegem sa nu le impartasim cu partenerul nostru de viata.



RECENZIE:



De cand am vazut romanul asta pe lista de noi aparitii, pe goodreads, am simtit ca are ceva special; iar descrierea si titlul n-au facut decat sa ma intrige si mai tare, asa ca, involuntar, l-am inceput cu niste asteptari cam mari. 


Eu l-am perceput sau am vrut sa-l percep ca pe un roman thriller, insa cred ca e gresit asta, zic eu. Pentru ca n-a fost. A fost mai mult un fel de ghiveci intre mystery, psihologic, realistic fiction. Voiam un roman politist, ceva care sa ma faca extrem de curioasa, sa ma tina in priza si sa mor de ciuda ca nu deschide muierea scrisoarea aia mai repede! Dar cred ca ideea de thriller s-a pierdut pe drum. 


In carte sunt mai multe personaje si fiecare are partea lui. La inceput nu mi s-a parut ca avea sens sa existe mai multi vorbitori si care era legatura? Veti vedea ca locuiesc in acelasi loc, sau aproape, insa trebuia sa fie ceva mai mult, nu? Ei bine, este. Sunt niste fire extrem de subtiri si aproape invizibile care tin strans legate toate personajele, deci daca la inceput va pierdeti, trebuie s-aveti un pic de rabdare, ca lucrurile se lamuresc.

Pe mine, amestecul asta de glasuri m-a iritat, sincer. Pentru ca eu asteptam sa fie doar ce-i in descriere - sotia afla teribilul secret al sotului. Dar n-a fost. A aflat secretul, apoi autoarea a sarit la viata unei batrane singure, apoi la o sotie ce se trezeste inselata si tot asa. Inainte si inapoi. 


Stiu ca fac romanul sa sune rau, dar nu mi-a placut, pentru ca n-a fost ce voiam eu si ce-am fost facuta sa cred. Si cum am zis, toate acele personaje, te desconcentreaza de la ce e important - scrisoarea, secretul si consecintele. Cumva, cu cat cartea inainteaza sunt trecute pe plan secundar, disparand din ce in ce mai mult. 


Daca nu incepeti romanul cu asteptarile mele poate o sa va placa mai mult. Sau poate va va interesa si intriga tot acel carusel si amalgam de vieti ce ne sunt prezentate si drumurile pe care merg acesti oameni. Dar daca vreti ceva thriller nu prea vi l-as recomanda. Eu deja pe la jumatate ma intrebam daca sa-l termin sau nu. 


A fost si n-a fost ceva bun. Nu pot sa zic ca e o carte pe care n-o voi uita niciodata, dar cred ca ideea ar fi putut fi tratata altfel. Dar daca autoarea asa a dorit, asta e, nu pot decat sa ma conformez. Si cred c-as cataloga aceasta carte mai mult ca un fel de radiografie a vietii de la familie, raportata la mai multe persoane, la diferite varste ale vietii si experientei. Daca vreti asa ceva - lectura placuta.



4/5

3 comentarii:

Miruna Copoiu spunea...

Chiar vreau să citesc cartea asta... se pare că lista mea tbr creşte pe zi ce trece...

Valentina Roșca spunea...

Esti talentata, ai descris perfect mesajul cartii.

Angii A spunea...

După nume mă așteptam la un thriller foarte bun.. frumoasă recenzia.
Am să o citesc și eu cândva sper!