miercuri, 2 iulie 2014

RECENZIE - Nume de cod: Verity de Elizabeth Wein


11 oct. 1943

Un avion spion britanic se prabuseste pe teritoriul Frantei ocupate de nazisti. Pilotul, o tanara, si pasagera care o insotea erau cele mai bune prietene.

Una dintre ele a scapat ca prin urechile acului, cealalta a pierdut lupta chiar inainte de a o incepe. Cand Verity e arestata de Gestapo, este sigura ca nu are nicio sansa. Ca agent secret capturat pe teritoriu inamic, traieste cel mai crancen cosmar al oricarui spion. Nazistii care o interogheaza ii pun in fata o alegere simpla: ori isi destainuie misiunea, ori suporta o executie sinistra. Vor obtine adevarul de la ea. Insa nu va fi cel la care se asteapta ei. In timp ce-si intretese complex marturisirea, Verity isi dezvaluie trecutul, cum s-a imprietenit cu Maddie, pilot de avioane, si in ce conditii a parasit-o pe Maddie in epava avionului prabusit. Pe fiecare noua bucatica de hartie, Verity se lupta pentru viata ei, expunandu-si vederile despre curaj si esec, ca si speranta nebuneasca de a se intoarce, totusi, acasa.

Dandu-si la schimb secretele va fi oare de ajuns ca s-o salveze din ghearele unui dusman nemilos si crud? Sfasietoare si magistral scrisa, Nume de cod: Verity este povestea unei prietenii de neuitat, infiripata sub amenintarea raului suprem.


RECENZIE:


Incep recenzia prin a spune ca asteptam altceva de la carte; nu neaparat alta idee, insa o alta abordare.  Tot auzind de carte si citind descrierea (ca orice cititor) imi facusem o oarecare idee despre ce-i vorba si ma pregatisem psihic pentru un anume tip de lectura, dar... ori eu am devenit mai putin sensibila la cartile despre si cu razboi, tortura, evrei etc, ori autoarea n-a reusit prea bine sa-mi transmita emotii si parca eu incercam mai mult sa simpatizez cu personajele decat ele cu mine.

Ce vreau sa zic, e faptul ca nu mi s-a parut o lectura atat de puternica si de deep cum asteptam eu sa fie. Mi-a parut rau ca n-am intrat cu totul in poveste, dar asta e. Altfel, romanul a fost bun, a avut momente de suspans, actiune, personajele mi s-au parut bine construite, complexe si cu voci distincte. A, sa nu uit, cartea este scrisa din doua perspective/parti. Si cumva asta a ajutat sau pe mine m-a ajutat sa inteleg mai bine povestea si sa intregeasca. Daca o cititi sau au citit-o deja atunci stiti. 

Nu vreau ca din postarea asta sa intelegeti ca romanul e rau, ca nu e bine scris, ca nu e special, insa v-am spus - pe mine din punct de vedere emotional nu m-a atins. Iar la cartile de genul acest lucru e un factor important, pentru ca altfel simti doar o parte din poveste. Mi-a placut foarte mult legatura dintre personaje, iubirea si prietenia dintre ele, felul cum amandoua se foloseau de amintiri ca sa mai traiasca putin impreuna si sa mai guste din clipele acelea de fericire si din apropierea pe care au avut-o. 

Atat Maddie cat si Verity au fost niste personaje interesante si puternice, si nici acum nu m-am hotarat care-mi place mai mult. Maddie e mult mai baietoasa si mi-a placut ca incerca sa faca mai mereu ceea ce-si dorea si-i placea, chiar daca locul ei nu era foarte bine stabilit sau nu prea i se permitea. Iar Verity e mai mult genul cameleonic, nu prea stii ce sa astepti de la ea, pentru ca din puncte diferite, din care o privesti, pare altfel. 

Nume de cod: Verity merita citita pentru ca arata iarasi acea parte din istorie pe care multi vor sa o uite, insa de aceasta data suntem cumva mai aproape de prima linie. Povestea seamana si nu seamana cu Hotul de carti, Jurnalul lui Anne Frank sau Printre tonuri cenusii. Sunt in acelasi univers istoric si totusi la puncte geografice si narative diferite si extreme. Daca unul din celelalte titluri numite de mine v-a placut atunci incercati si acest roman. Poate voi veti fi mai pe feeling cu el decat am fost eu si nu va fi o lectura asa de subtire din punct de vedere emotional. 


4/5

2 comentarii:

Miruna Copoiu spunea...

Okay, e pe lista mea de tbr.
La fel şi Junalul lui Anne Frank.
Am citit Hotul de cărţi şi Băiatul cu pijamale in dungi şi chiar mi-au plăcut mult de tot.

Angii A spunea...

Acum o citesc și mi se pare o lectură frumoasă, dar uneori mă pierd în acele detalii despre avione, asta ar fi singura chestie care mă deranjează.