luni, 28 iulie 2014

RECENZIE - Locuri întunecate de Gillian Flynn



 Libby Day avea șapte ani când mama și surorile ei au fost ucise în „Sacrificiul Satanic” din Kinnakee, Kansas. Ea a scăpat și a depus mărturie că Ben, fratele sau mai mare, a comis crimele. 
  
  Douăzeci și cinci de ani mai târziu, Club Omor-o societate secretă pasionată de crime celebre-o contactează pe Libby și o presează să le ofere detalii despre acea noapte sângeroasă, pledând pentru nevinovăția lui Ben.  
  
 Libby se implică în investigație, dar pe măsură ce aceasta o poartă din cluburile sordide de striptease din Missouri până în orașele turistice abandonate din Oklahoma, adevărul inimaginabil iese la iveală. Ajunge, așadar, în punctul de unde a pornit: fugind din calea unui ucigaș. 

RECENZIE:



 Mi-a plăcut mult Fata dispărută, dar acest roman mi s-a părut mult mai bun. A avut mai mult suspans, mult mai multă acțiune, a fost mai întunecat și la un moment dat totul o ia razna atât de rău încât simți că-ți explodează capul de la informații.  
  
 Cred c-am mai zis de multe ori faptul că iubesc romanele thriller și mai ales acele romane ce reușesc să mă ducă de nas, mă învârt în loc așa de tare încât nu mai știu ce să cred și la cine să mă uit. Cartea asta a fost unul din ele și nu numai că m-a surprins, dar m-a făcut să-mi fie teamă. Teamă că astfel de oameni chiar există și că sunt în stare de asemenea fapte. Însă sunt și oameni care îi văd și sunt așa de idioți sau înghețați de frică și nu fac nimic să-i oprească.  
  
 Sincer, romanul ăsta nu cred că e pentru toată lumea, adică sunt unele scene sângeroase și care cam scapă destul de sub control-așa că aveți grijă dinainte dacă știți că nu vă ține stomacul sau imaginația. 
  
 Așteptam eu multe de la carte, însă și ea m-a surprins cu vârf și îndesat, iar dacă au aș fi ghicit ce se întâmplase, cu adevărat, atunci, înseamnă că eram un geniu. Mi-a fost imposibil. Și adevărul e că lucrurile sunt destul de încurcate și din mulțimea de perspective (uneori vorbește altcineva decât Libby) lucrurile se complică și mai tare. Însă mi-a plăcut mult și cu cât mă cuprindea confuzia parcă se și luminau anumite spații. E un roman puzzle așa că până înțelegi totul simți că te încurci și mai tare.  
  
 Ca întotdeauna, nu vă povestesc ce se întâmplă, ci doar va invit să citiți cartea și vă spun sincer că încep să capăt o obsesie legată de munca acestei autoare. Îmi place mult felul cum scrie, ce idei abordează și mai ales cum își construiește personajele, toate puternice și cu părți bune și rele, amestecate, fără să încerce să le deosebească. Iar totul pare așa de real, încât după ce-am terminat romanul, sau pe parcursul lui, simțeam milă sau furie față de personaje. 
  
 Cred eu că merită citit și mai ales dacă sunteți în căutare de ceva întunecat, intrigant și încâlcit, atunci opriți-vă asupra acestuia. Sau a Fetei dispărute, deși acela mi s-a părut mai psihologic. 

5/5

2 comentarii:

Orizont prin carte(RG) spunea...

O am pe lista! Abia astept sa ma apuc de ea!

Angii A spunea...

După cele spuse de tine, cred că mi-ar plăcea mult cartea. Abia aștept să o citesc!