vineri, 25 iulie 2014

RECENZIE - Iubire de Katie Cotugno


Inainte:

Reena Montero il iubeste pe Sawyer LeGrande de cand se stie; e ceva la fel de firesc ca respiratul, la fel de etern ca timpul. Insa el n-a parut niciodata sa bage de seama ca ea exista… pana intr-o zi cand, incredibil, observa. Reena si Sawyer se afunda intr-o incurcata si complicata relatie de dragoste. Doar ca, la un moment dat, Sawyer dispare brusc, fara vreun cuvant, din atmosfera umeda a orasului lor din Florida, lasand-o in urma lui pe Reena, cu putin inainte de a absolvi liceul, distrusa si… insarcinata. Avea doar 16 ani.

Dupa:

Au trecut aproape trei ani, si Reena are o noua iubire: fiica ei, Hannah. Reena s-a obisnuit sa traiasca fara Sawyer, si se deprinde in sfarsit cu viata aceasta neasteptata si iesita din comun. Insa, la fel de iute si de brusc pe cat disparuse, Sawyer reapare. Reena nu vrea sa aiba deloc de-a face cu el, cu toate ca ar minti daca ar afirma ca intoarcerea lui nu o rascoleste. Dupa toate cele intamplate, isi mai poate permite Reena sa-l iubeasca din nou?



RECENZIE:


Am sentimente amestecate in legatura cu acest roman. Si nu pentru ca m-ar fi rascolit pana in adancurile sufletului, ci pentru ca intr-un fel m-a dezamagit si-n alt fel m-a dezamagit Reena si mai tare. Dar sa le iau pe rand si sa ajung si la partile bune, alea cateva care au fost.


Sa-ncep cu romanul. Ideea nu e in niciun caz originala, insa imi place sa vad ca mai e discutata si-n partea asta pentru adolescenti a literaturii. Dar pe mine nu m-a enervat in sine ideea, ci felul cum e scrisa. Recunosc ca de cand citisem descrierea asteptam ceva puternic, realist si cumva schimbat. Si aici ajung sa ma leg si de Reena, ca nu pot sa discut cartea separat de personaj.


Voiam sa vad o diferenta intre Reena din trecut si cea din prezent, sa vad ca s-a maturizat, ca nu mai cade asa usor la picioarele lui si nu se blocheaza cand il vede. Insa nicio sansa. Degeaba ii spune ea sa plece si ca-l uraste, din vorbe, daca din fapte si fizic abia asteapta sa sara pe el, sau el pe ea. Pentru mine Reena nu s-a maturizat deloc si daca n-ar fi fost scris inainte si dupa la capitole sau n-ar fi aparut copilul, atunci as fi zis ca povestea e continua si nu e un du-te-vino. 


Reena ca personaj mi s-a parut extrem de slaba. O tipa care vrea sa para ea puternica si independenta, dar care il iarta aproape imediat pe tipul ce i-a distrus viata cu cativa ani in urma si a plecat naibii stie unde, lasand-o cu un copil. Scuza lui cand s-a intors ca sa-l ierte e ca n-a stiut ca era insarcinata. Si daca ar fi stiut se schimba ceva? Ma indoiesc. Iar romanul e la fel de slab ca personajul, adica nu e realist.


Sincer, mie mi s-a parut scris intr-o maniera de telenovela, cand totul e iertat usor, doar ca sa trecem mai departe. Eu n-as fi putut ierta daca eram in locul Reenei, dar mai ales de la inceput nu as fi fost cu Sawyer. Si aici iar Reena a dat dovada de lipsa de caracter. Cand tu singura ii vezi defectele si cand vezi ca e un nimeni si un nimic, si-i mai si strigi astea in fata de ce stai cu el? De ce-l ierti? De ce-l cauti? Pe bune ca nu o sa reusesc sa pricep vreodata de ce fetele se arunca asa in bratele tipilor distrusi. Si tocmai, asa cum zic, ca ea era constienta ca el era asa si tot continua. 


Ca sa ajung si la partile bune, ca am scris deja foarte mult de rau si parca iar ma irit :)). Pe langa caracterul slab ce-l poseda Reena si pe langa tipul cliseic si prost facut al lui Sawyer, pe langa faptul ca povestea mi s-a parut fragmentara si scrisa intr-o maniera irealista, desi vorbea de ceva real, cartea are si ceva bun. Iti deschide ochii. Deschide ochii fetelor care pot evita sa ajunga intr-o astfel de situatie sau care cred ca pentru a te distra trebuie sa umbli cu tipi ce dispar d-acasa si fumeaza iarba sau mai stiu eu. Bine ca finalul ala siropos si autraitfericitipanalaadancibatraneti nu e deloc aplicabil unei situatii din astea in realitate, zic eu.


Iar acum dupa ce-am disecat romanul asta si v-am spus ce m-a enervat si ce mi-a placut, pot zice ca eu il consider lectura de plaja. Poti sa-l citesti cand te duci la plaja sau vrei ceva relaxant, dar totusi ce nu vorbeste de cumparaturi sau vreo lume fantasy sau distopie. E cumva o combinatie intre chick-lit si un strop de seriozitate si realism. 


Asa ca profitati de vara ce mai e si cititi-l! Dar aveti grija sa luati doar partile bune din el si poate o pocniti voi pe Reena. Eu m-am abtinut. :))



4/5

3 comentarii:

Unknown spunea...

Trebuie neapărat să vezi recenzia mea :)) . Avem EXACT aceeași părere, și eu am fost dezamăgită de carte și de personajul Reenei. Mi-ar fi plăcut să se certe cu părinții, să ceară ajutorul lor, să nu-l lase pe tatăl ei să se comporte așa cu ea. A fost doar o singură discuție în care a spus că este nemulțumită de comportamentul tatăl ei, în rest a tăcut. Cum să-și dea seama cei din jurul ei că are nevoie de ceva ? Bine, are 16 ani și e clar că are nevoie de ajutor, dar nimeni nu ți-l dă dacă nu-l ceri. Plus că mereu era sarcastică cu Sawyer, înțeleg că era supărată, dar de ce nu arăta asta prin fapte? Mi s-a părut că la capitolul ăsta ... doar vorbele-s de ea. Din nou, și eu am recomandat ca romanul să fie citit la plajă, chiar am făcut o poză cărții cu niște scoici lângă. Hihihi :)).

Crina @Reading Addict spunea...

Cioburi de vise, ma bucur sa stiu ca nu-s singura cu aceasta parere. De obicei vorbind de cartile populare la negativ nu e chiar placut si foarte putini sunt de acord.

Maria Elena 79 spunea...

Dupa o asa recenzie si comenatriile de dupa,m-ai facut si mai curioasa in a citi aceasta carte !
Multumesc ! :)