duminică, 11 august 2013

Fata disparuta de Gillian Flynn


Cine esti? Cum am ajuns aici?“ Sunt intrebari care il framanta pe Nick in ziua cand sarbatoreste cinci ani de casnicie. Si tocmai acum, sotia sa dispare pe neasteptate. Primul suspect este Nick. Desi isi sustine nevinovatia, dovezile impotriva lui nu inceteaza sa apara. Sub presiunea mass-mediei, face parada de cinism si de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de politie, dezvaluie ca mariajul lor era departe de a fi perfect.

Este Nick un ucigas? Adevarul iti da fiori: este mai intunecat decat ti-ai fi imaginat. Vocile personajelor suna atat de autentic, incat cititorul devine un observator direct al mariajului disfunctional. Un adevarat tur de forta.




Parere: O carte ce pare total lipsita de originalitate, pentru ca nu e nici prima nici ultima in care trupul victimei dispare sau persoana dispare si mai ales sotul e vinovat. Nu e nici ultima in care ancheta desfasurata de politie mi s-a parut o joaca de copii si mai rau m-a plictisit decat sa-mi inspire vreo speranta c-o vor gasi.

Ce are cartea asta in plus si care-i confera ceva special sunt personajele. Amy si Nick sunt amandoi doua caractere puternice, diferite, speciale, care din exterior nu pot fi cititi decat foarte putin. Amandoi reusesc sa induca in eroare, sa insele, sa-si atinga scopurile si as zice ca niciunul nu e mai angelic decat celalalt. Daca veti citi o sa aflati la ce ma refer pentru ca eu chiar n-am de gand sa va dezvalui chiar acele chestiute care fac cartea asta buna. Pentru ca-n rest n-a avut nimic care sa ma atraga si sa ma faca sa vreau sa o citesc, chiar mi s-a parut foarte lunga. 

Ce m-a facut sa dau putin inapoi la cartea asta e limbajul: simplist, direct, dur, fara perdea, chit ca-i scrisa de o autoare. Uneori am avut in fata ca voce un barbat furios si frustrat care injura cu fiecare prilej. Nu e ceva extrem de deranjant, dar pentru mine a fost un minus. In unele momente da, chiar s-a potrivit, dar alteori chiar nu era nevoie. 

Va recomand cartea asta daca va place stilul autoarei, ati mai citit ceva de la ea, va intereseaza niste personaje vii si incercarea de a le cunoaste cat mai bine, trecand de toate mastile. Si un final oarecum surprinzator. Nu v-o recomand daca sunteti in cautare de thriller, de urmariri, de anchete, de gloante si de orice care tine de o crima in adevaratul sens al cuvantului. Per total a fost o carte buna si atat. 



4/5

4 comentarii:

laura serafincean spunea...

Am citit cartea şi mi-a plăcut, nu sunt sadică sau psihopată dar ca şi femeie mi-a cam plăcut ceea ce i-a făcut Amy lui Nick. Părerea mea :) ;)

Miruna Copoiu spunea...

Săptămâna asta o citesc, am făcut rost de ea!:D

Miruna Copoiu spunea...

Oh, am citit-o şi eu, în final, şi mi-a plăcut mult de tot, nu ştiu cum am reuşit să mă opresc din scris despre ea: http://mirunasipoezie.wordpress.com/2014/08/14/fata-disparuta/ :D

Angii A spunea...

E pe lista mea de tbr. Am auzit multe de această carte și chiar sunt curioasă dacă îmi va plăcea.