marți, 13 august 2013

Disparuti de Michael Grant - recenzie


Cat ai clipi din ochi, toata lumea a disparut. Disparuti. Toti, cu exceptia tinerilor. Au ramas fara nici un adult. Fara profesori, politisti, doctori, parinti. Si tot asa de brusc dispar si telefoanele, internetul, televiziunea. Fara nici o posibilitate de a cauta ajutor. Si fara vreo sansa de a afla ce se intampla. Foametea ameninta. Incepe domnia salbaticilor. O creatura sinistra pandeste din umbra. Animalele devin mutante. Iar adolescentii se schimba si ei, le apar talente noi, puteri inimaginabile, periculoase, mortale, care sporesc din zi in zi. Este o lume noua si inspaimantatoare. Se aleg tabere, se pregateste o lupta. Cei puternici impotriva celor slabi. Iar timpul se scurge inexorabil: de ziua ta, dispari, la fel ca toti ceilalti.





Parere: O alta carte/serie pe care am vrut s-o citesc de ceva vreme, dar am tot ezitat. Parerile legate de ea sunt impartite si de multe ori prefer sa mai astept decat sa o citesc doar ca sa ma conving si sa-mi demonstrez ca-i buna. Ideea mi s-a parut originala de cand am citit prima oara descrierea si chiar eram curioasa cum isi imagineaza autorul o astfel de situatie si mai ales pe termen lung. 

Ca prim volum e o carte interesanta, intriganta, plina de suspans, cu personaje complexe si care se schimba, in bine sau in rau, unele se lasa calcate in picioare ca s-o duca mai bine, altii se aliaza cu cine nu trebuie. Sunt si unii care-si pun pielea la bataie ca sa instaureze calmul si sa salveze lumea. Si sunt si ciudatii. Cei care descopera ca poseda puteri care pot face bine sau rau, depinde de fiecare.

Au fost unele personaje care m-au scos din sarite si-mi venea sa le iau eu insumi la bataie. De exemplu Quinn. Doamne, tipul asta are nevoie de o bataie zdravana pentru ca vrea sa-i fie bine doar lui, isi tradeaza prietenul, atunci cand descopera ca Sam are o putere il priveste ca pe un ciudat si-si bate joc de el. Imi venea sa-l omor. Dar cand el e in pericol se poarta ca un catel. La fel si Orc si Howard si alte taraturi ca ei. Sper sa-si dea duhul cat mai repede. Adica ok, sunt de acord cu baietii rai, dar nu fiind ipocriti si idioti, genul ala de batausi fara creier. Despre Sam, Astrid si ceilalti chiar nu vreau sa zic prea multe, pentru ca ar fi mai bine sa vedeti singuri de ce-i in stare fiecare.

Sunt curioasa ce mai urmeaza sa se intample pentru ca abia acum taberele s-au format si lupta a inceput. Si chiar ma intriga unde naibii s-au dus adultii si unde dispar adolescentii atunci cand se evapora din FAYZ. Doar nu ajung in neant. 


5/5

1 comentarii:

laura serafincean spunea...

M-ai convins! Acum vreau sa citesc cartea cu orice pret! Imi place mult recenzia, este foarte interesanta si te face sa vrei cartea cat mai repede.