luni, 5 august 2013

Creatura de Nely Cab


Ce se intampla cand barbatul din vis devine realitate?

Isis Martin, o fata de saptesprezece ani dintr-un orasel obscur din sudul Texasului, incepe sa sufere de tulburari de somn, dupa ce o silueta neagra inaripata ii tulbura visele, hartuind-o. Nu trece mult pana cand Isis se hotaraste sa-si infrunte frica, descoperind cu surprindere identitatea celui care se ascunde in spatele vietatii amenintatoare cu chip uman. Sirul descoperirilor nu se opreste insa aici…

Cand Isis ii cere necunoscutului sa demonstreze ca nu este o plasmuire a imaginatiei ei, acesta accepta provocarea cu bucurie. Astfel, frumoasa adolescenta ajunge sa ii cunoasca pe membrii unei familii din spita divina a acelora de mult uitati de omenire.

Romantismul, senzualitatea exploziva, pericolul si intamplarile dincolo de puterea de intelegere a muritorilor o insotesc pe Isis pe drumul ei spre o iubire nepermisa, de natura sa schimbe legile pamantesti. In mod sigur, aceasta extraordinara calatorie ii va captiva si incanta pe iubitorii povestilor de dragoste. Iar povestea se afla de-abia la inceput…


Parere: Sincer am fost curioasa sa citesc cartea asta pentru ca acum ceva vreme se facea mare valva si foarte multi bloggeri voiau ca ea sa fie publicata si la noi in tara. Nu pot sa zic ca m-a atras foarte tare, dar parea ceva diferit si promitator. Doar ca eu mi-o imaginam mai intunecata putin, nu asa romantica si mai ales ca David sa nu fie asa de usor de... tipic. Adica am avut uneori impresia ca incearca sa fie tipul sexy si periculos din romanele pentru adolescente, tipul ala dupa care mor toate. Speram sa se puna mai mult accent pe faptul ca el nu e uman, sa aflam mai multe despre lumea lui. 


A fost o lectura placuta, dar cu destule clisee ce i-au rapit din farmec, cum ar fi triunghiul amoros, ex-ul disperat, adolescenta ce afla ca e speciala si are cine stie ce mostenire sau blestem, iubirea perfecta si care dureaza pana la adanci batraneti. Poate daca personajele ar fi fost mai credibile, nu asa copilaroase, daca iubirea n-ar fi fost asa de peste tot in carte si paginile n-ar fi fost pline de scrisori de dragoste, flori si poezie. Adica mi s-a parut mai mult un roman de iubire cu zeitati decat un roman cu zeitati, cu pericole si-n care exista si o mica poveste de amor. Sau poate nu-s eu asa moarta dupa romantism si dulcegarii.

Nu vreau sa se inteleaga din ce-am zis mai sus ca e o carte proasta sau ca nu e bine scrisa, doar ca eu m-asteptam la altceva cand m-am apucat s-o citesc si lucrurile au evoluat altfel decat crezusem eu. Personajele au fost mai copilaroase, chiar si mama lui Isis semana mai mult cu o adolescenta decat c-un parinte, sau eu am ideea parintelui "clasic" sa zic asa in minte care nu se entuziasmeaza din orice si nu face crize. E o carte draguta, de vara poate, se citeste repede si chiar daca are 450 de pagini se trece repede prin ea. M-asteptam sa fie stand-alone, sa nu mai urmeze si alte volume, dar mai nou asa se poarta. Poate daca ar fi fost un singur volum si partea cu adolescentii mai putin accentuata ar fi fost o carte mai buna.


4/5

0 comentarii: