marți, 14 mai 2013

RECENZIE - Destine la limită (Destine la limită #1) de Katie McGarry


Descriere:


Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în seara în care Echo Emerson s-a transformat, dintr-o fată populară în școala ei, cu un iubit atletic, râvnit de multe dintre colegele ei, în bârfita paria cu cicatrice „monstruoase” pe braţe. Nici măcar Echo nu-şi poate aminti întregul adevăr despre seara aceea oribilă. Tot ceea ce ştie este că vrea ca totul să revină la normal.

Dar când Noah Hutchins, singuraticul și teribil de sexy, îmbrăcat cu geaca lui neagră din piele, obişnuit să se folosească de fete, pătrunde exploziv în viaţa ei, cu o atitudine de dur, însă şi cu o surprinzătoare capacitate de înţelegere, lumea lui Echo se schimbă într-un fel pe care ea nu şi l-ar fi putut închipui vreodată. Normal ar fi ca ei doi să nu aibă nimic în comun. Iar cu secretele apăsătoare ale fiecăruia, să fie împreună pare, în mare măsură, imposibil.

Numai că, la răscrucea destinelor lor, normalitatea capătă alte valenţe, şi nebuneasca atracţie dintre ei refuză să dispară. Iar Echo se vede nevoită să se întrebe până unde ar putea forţa limitele, şi cât ar fi dispusă să rişte pentru singurul băiat capabil s-o înveţe cum să iubească din nou.


RECENZIE:

Cartea asta m-a intrigat cam de gand am gasit-o pe goodreads si aproape de fiecare data când dadeam iar de ea îmi ziceam c-o voi citi curand. Well, a trecut mult de atunci pana când azi chiar nu stiam ce sa citesc si am zis sa vad ce-i de ea pana la urma. Cred ca asteptarile mele erau prea mari la cate pareri bune am auzit si la cate high ratings am numarat, insa nu m-a dat pe spate atât de tare. Da, ce-a patit Echo e trist, surprinzator, dureros si inteleg prin ce trece, la fel si Noah cu fratii lui si dorinta de a-i avea cat mai aproape, dar… nu ştiu, poate e vina mea ca nu-s aşa sensibila. 

A fost o lectura placuta, n-am zis ca e o carte rea, scrisa cumva sau ştiu eu, doar ca n-a avut acel ceva care sa mă facă sa o devorez, sa-mi fac sute de scenarii in cap si totusi am terminat-o in câteva ore. Nu prea-mi plac sa mă lungesc cu lecturile prea mult, îsi pierd farmecul. 

Vorbind de personaje, caci actiunea va las pe voi sa o descoperiti, sa vedeti ce se întâmpla cu ei, cum evolueaza relatia lor, prin ce trec cei doi, ce s-a intamplat cu Echo pana la urma. Echo e o tanara pe gustul meu, adica e intre granite, nici n-a renuntat si s-a aruncat in depresie, dar umbla cu mainile acoperite si e foarte tacuta, vrea sa fie bine si sa se distreze, sa fie totul normal, dar ceva o opreste. Si pana la urma o inteleg, nu poti sa mergi inainte cu totul daca iti lipsesc piese din creier/amintiri. Pentru ca te simţi nesigur. Iar Noah e tipul amuzant, tentant, care nu vrea o relatie serioasa, dar care incepe sa fie atras de Echo, sa vrea sa o ajute, sa-i fie prin preajma din ce in ce mai mult si in acelasi timp e prins in propria lume, luptandu-se cu un sistem idiot si cu propriile probleme. 

Recunosc ca desi ceea ce-a patit Echo n-a avut mare impact asupra mea, si cred ca aici e si din cauza starii mele sau a scriiturii, nu m-asteptam sa fie ce-a fost. Aveam cu totul altceva in minte. Per total, ca sa va faceti o idee, mi-a placut cartea, a fost bine scrisa, totul s-a rezolvat la final, personajele sunt realiste/reale, speciale in felul lor, toti gresesc si incearca sa se indrepte, incearca sa decida daca e mai bine sa facă ce cred ei si sa se simta bine sau ceea ce e corect si ii multumeste pe ceilalti, exista momente frumoase, tensionate, comice si desigur multa iubire. 

4.5/5

0 comentarii: