luni, 18 martie 2013

RECENZIE - Umbra noptii (Umbra noptii #1) de Andrea Cremer

Descriere:

In vreme ce alte adolescente viseaza cu ochii deschisi la baieti, Calla Tor isi cunoaste deja destinul: la terminarea liceului, fata-lup va deveni partenera masculului alfa Ren Laroche, alaturi de care va conduce o noua haita de lupi Gardieni, luptand umar la umar pentru a apara, chiar cu pretuieste cu pretul vietii, locurile sacre ale Pazitorilor. 

Dar, dupa ce incalca legile stravechi ale stapanilor ei salvandu-l de la moarte pe frumosul muritor Shay, incetul cu incetul, Calla incepe sa puna la indoiala soarta care i-a fost harazita, propria existenta si intreaga ei lume. Secrete adanc ingropate iesusor usor la suprafata si odata cu ele, devine tot mai clar ca nimic nu este ceea ce pare a fi. Ea stie ca, daca asculta chemarea inimii, va pierde totul - poate chiar si propria viata. Merita oare o iubire interzisa sacrificiul suprem? 

RECENZIE:

Recunosc ca nu m-asteptam la foarte multe de la aceasta carte pentru ca e a treia serie, cred, pe care o citesc *incep* si in care apar varcolacii, aşa ca asteparile mele erau cam mici. Nu credeam ca are ce sa mă mai surprinda plus ca descrierea nu dezvaluie foarte multe. Regret ca am citit-o? Sigur nu. Poate ca primele pagini m-au făcut sceptica, apoi inaintand cu lectura am devenit curioasa, apoi si mai curioasa, ca in final sa nu mă mai pot dezlipi de ea si stand cu ochii cat cepele ca sa vad ce urmeaza sa se intample. 

Îmi place foarte mult când o carte si mai ales un prim volum dintr-o serie nu mă lasa sa-mi dau seama ce urmeaza sa se intample si reuseste sa mă ia prin surprindere cu fiecare capitol. Iar finalul volumului? Cred ca m-am uitat la acea pagina si nu-mi venea sa cred ca s-a oprit aşa… mintea mea se tot intreba unde e volumul urmator. Aşa ca-l astept. Pentru ca am ramas cu multe intrebari. 

Sa vorbim puţin si despre personaje. Calla pare genul de fata ok, nici prea calma, dulce, timida, dar nici bataioasa, cu parul zburlit si haine sport. Zau ca mi-a placut imbinarea asta de insusiri si cum s-a comportat de-a lungul cartii. Ren, cred c-as putea spune, ca seamana cu un cuceritor, dar aceasta „calitate” nu e foarte accentuata si chiar daca umbla si dupa altele mie mi s-a parut ca tine la Calla si mai ales spre finalul cartii… cred ca aia inseamna sa iubesti pe cineva si sa faci sa o ajuti chiar daca te doare. Shay pare tipul confuz care nu stie in ce s-a bagat si ce cauta p-acolo, dar pot sa zic ca e tare perspicace si nu-i e teama de Gardienii nostri. As mai zice si de restul personajelor, dar mă opresc aici si va las pe voi sa le cunoasteti. 

A, un amanunt important la aceasta carte il reprezinta uneori schimbul de replici ce-ti scot un zâmbet, un chicot si te fac sa crezi ca acele personaje sunt chiar reale si ca replicile nu sunt dictate, ci vin de la sine. Acum serios nu ştiu ce sa va mai zic, nici nu v-am povestit ce se întâmpla in carte si am vorbit aşa mult *iar eu fac aşa doar când îmi place ceva enorm*, dar cred ca gasiti destule amanunte in descriere.

 Deci avand descrierea la dispozitie si recenzia mea eu va invit sa cititi cartea si sa-mi ziceti daca v-a placut. A, si inca ceva, triunghiul amoros n-a fost enervant, ci chiar a fost cat trebuie si pot sa spun ca l-am vazut ca pe o componenta a cartii si nu ceva cliseic.


5/5

2 comentarii:

Ştefana Alexandra spunea...

Văd că ţi-a plăcut cartea :d
Eu am primele două volume, parcă atât e apărut la noi. Nu le-am citit. Le-am câştigat la un concurs şi stau pe raft. O să-mi fac timp în vară pentru ele. Dar şi tu şi mama (da mama le-a citit) văd că aveţi o părere bună despre cărţile astea, deci o să le citesc şi eu până la urmă, deşi sunt cam ca tine la început... vârcolaci... nu iar :))

Pzzike spunea...

Da, iar varcolaci, dar e diferit, adica nu e povestea aia tipica:).