vineri, 2 decembrie 2011

RECENZIE - Prietenii mei, iubirile mele de Marc Levy


Descriere:

Proaspat divortati, Antoine si Mathias simt nevoia sa inceapa o noua viata. Cei doi barbati de 30 de ani, prieteni de cand lumea, se instaleaza in aceeasi vila, impreuna cu Louis si Emily, copiii lor, si isi impun un set de reguli stricte, dintre care insa primele doua, cele mai importante, se vor dovedi repede imposibile: 1. fara baby-sitter; 2. fara prezente feminine. O poveste tandra si extrem de amuzanta despre prietenie, destin si iubiri ce nu intarzie sa apara. O poveste adevarata care trebuia sa devina scenariu de film, dar care a devenit mai intai de toate un roman de succes. 

Marc Levy si bunul sau prieten, scenaristul Philippe Guez si-au petrecut ani de-a randul vacantele impreuna, in postura de parinti celibatari. Intr-o zi, in timp ce-si faceau cumparaturile, au realizat cat de comic si intrigant pare, in ochii celorlalti si al femeilor mai ales, cuplul lor. De aici le-a venit ideea de a scrie. Filmul cu acelasi nume va fi lansat in 2008. 

RECENZIE:

Cred ca este a treia sau a patra carte pe care o citesc de la acest autor, dar prima la care fac o recenzie. Fata de celalalte a fost mult mai calma, fara nici « special » sau care sa iasa din sfera realului. Poate d-asta mi s-a parut putin ciudat. 

Singurul lucru ce e de remarcat in carte este prietenia foarte puternica dintre Antoine si Mathias care desi sunt opusi ajung sa se inteleaga locuind impreuna si se completeaza, chiar daca mai apar discutii si nemultumiri. 

O carte pe care o citesti fara sa-ti dea dureri de cap, nu-ti solicita neuronii sa faca tot felul de conexiuni pentru ca nu au de ce. Totul e simplu si chiar si micile secrete pana spre final sunt dezvaluite. Inchei zicand ca e o carte usoara, dar nu prost scrisa, doar lejer de citit.

4/5

3 comentarii:

Katherine spunea...

Imi place sa citesc o carte, si sa o inteleg de prima data.

Oanaaa. spunea...

Mie imi place mult Marc Levy dar pe asta nu am citit-o inca.

Katherine spunea...

Cand am citit titlul, m-a facut sa zambesc si sa ma gandesc la trecut.